Bicăjenii au început sezonul fânului!

Este vară şi este sezonul fânului. În această perioadă a anului, oamenii de pe Valea Bicazului se trezesc cu noaptea în cap, îşi iau greblele, furcile, se echipează corespunzător pentru a face faţă căldurii şi urcă pe deal. Aş fi vrut să spun că îşi iau şi coasa, însă am ajuns să trăim vremuri moderne şi foarte rar mai vezi prin curţi câte un bărbat care se foloseşte de coasă pentru a tăia iarba; acum majoritatea oamenilor şi au cumpărat cositoare care fac un zgomot infernal, dar uşurează cu mult munca.
E atât de plăcut să vezi clăile cu fân, diferite nuanţe de verde, iar mirosul pe care îl emană iarba tăiată, fânul, este incomparabil! Aer curat, frumuseţea naturii sunt lucruri care te duc cu gândul la vremuri de demult.
Este oarecum amuzant faptul că în acest timp nu prea găseşti pe nimeni acasă, porţile sunt încuiate, iar pe drum nu prea întâlneşti niciun om!
Dacă bărbaţii merg de dimineaţă la cosit, femeile ajung mai târziu pentru că ele rămân să pregătească merindele. Vorbind cu mai mulţi gospodari am înţeles că mâncarea pe deal şi după multă muncă este cu mult mai gustoasă, iar apa rece de la izvoarele care se găsesc pretutindeni alină setea şi împrospătează forţele.
Este grea munca la fân, de aceea oamenii se ajută între ei formând pe rând renumita „clacă”, azi se adună la unul,mâine la altul.
Unde‑s mulţi, puterea creşte şi munca se termină mai repede!
Rezervele de fân sunt importante în aceste zone pentru că iernile sunt lungi, iar animalele care sunt nelipsite din grajdurile bicăjenilor au nevoie de hrană.