Hanuri uitate din vecinătatea Târgului Neamț (I)

10847138_961531413876807_1653097193_nLa jumătatea secolului trecut a existat o inițiativă de a identifica în teren vechile hanuri din județul Neamț. Informațiile existente urmau să completeze un chestionar prestabilit, tocmai pentru a nu omite detalii semnificative. În întâmpinarea acestei idei a venit și prof. Dumitru Constantinescu, directorul Muzeului Raional Târgu Neamț, care a adus informații sugestive despre Hanul Dumesnicului despre care vom scrie mai jos și despre Hanul Urechenilor, care va face obiectul unui articol viitor.

Hanul Dumesnicului, supranumit și ,,Hanul lui Lipan” sau ,,Hanu Ars”, a existat încă de la sfârșitul secolului XVIII și a rezistat vremurilor până în jurul anului 1950, când Întreprinderea Forestieră de Exploatare şi Transport Târgu Neamț, l-a demolat pentru a folosi materialul din zidărie la realizarea unui drum de acces în vederea exploatării lemnului. Această faptă nu a fost niciodată pe deplin înțeleasă, autoritățile având l muntele a câțiva pași, ceea ce putea oferi suficient material de construcție astfel încât construcția hanului să rămână intactă. Informațiile referitoare la localizarea acestui edificiu sunt destul de precise: ,,la gura Dumesnicului, pe malul stâng, înainte de vărsarea sa în pârâul Neamț; la circa 20 km depărtare de Tg. Neamț, pe vechiul drum ce mergea din Tg. Neamț spre Ardeal, prin Pipirig, pe Valea Neamțului, peste muntele Petru Vodă”. Nu se cunoaște dacă pe această rută exista drum de poștă. Se pare că, până la 1895, acest drum se situa pe malul drept al pârâului Neamț, iar momentul mutării sale pe malul stâng al acelui râu, corespunde cu apariția satului Stânca. Hanul era situat pe moșia fostelor mănăstiri unite Neamțu și Secul, iar prin secularizarea din 1864 a intrat în proprietatea statului și apoi a fost închiriat. În apropiere de locul unde se situa acest han, s-a construit o linie ferată destinată exploatării forestiere din zona Boboiești – Pipirig – Vânători, dar care a fost distrusă în repetate rânduri de torenți, renunțându-se în cele din urmă la ea. Clădirea hanului și beciul au fost ridicate cu piatră de râu și cu piatră adusă din muntele Dumesnicului, iar clădirile anexe din lemn, tehnica de construire fiind cea clasică moldovenească. Ansamblul conținea 3 corpuri: hanul, locuința străjii și grajdul, toate împrejmuite de un gard de lemn. În interiorul hanului, la subsol, era amenajat un beci de 12 metri lungime, după cum povestește un martor ocular. Clădirea hanului avea ziduri de până la 60 cm grosime și era acoperită cu draniță.

Primul arendaș cunoscut a fost un evreu din Tg. Neamț, numit Iancu Ghimpovici, care a ținut hanul până în 1888, când a fost preluat de un fost șef de garnizoană, Toader Lipan din Pipirig, de unde și numele de ,,Hanul lui Lipan”. Acesta l-a administrat până în 1894 când a ars. Se pare că focul a fost pus cu intenție de doi bărbați de moralitate îndoielnică, numiţi Gălățeanu și Cheptănuș, deoarece erau adesea pedepsiți de arendaș pentru jaf la drumul mare. Întâmplarea nu s-a soldat cu victime și, cu toate că arendașul primise materiale să refacă complet hanul, acesta a renunțat, deschizând un alt han, care nu se ridica la gloria celui distrus, pe noul drum al Ardealului, pe malul opus al Neamțului, sub ,,stâncă”. Noul han – în fapt o simplă cârciumă -, a fost preluat după moartea lui Toader Lipan, de fiul acestuia, Gheorghe Lipan, până în 1915. Acesta din urmă l-a răscumpărat în 1922 şi a funcționat până prin anii 1940-1950.

Roxana Diaconu

Articolul Hanuri uitate din vecinătatea Târgului Neamț (I) a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.

Citește și

Comentariile sunt închise

Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența online. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate