Înălţarea Domnului este o mare sărbătoare creştină, care comemorează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului

Înălţarea Domnului

Înălţarea Domnului este o mare sărbătoare creştină, care comemorează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas.
Potrivit Faptelor Apostolilor (1, 1-11), Iisus, după Înviere, s-a arătat apostolilor timp de 3 zile, după care s-a înălţat la cer, de faţă cu ei.

Semnificaţia Înălţării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cereşti a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domneşte ca Rege. Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viaţă alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit şi aleşilor săi. La izbanda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef 2, 4-6).

Spiritualitatea Înălţării se întemeiază pe speranţă. Creştinii privesc la casa cerească ce-i aşteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domneşte Hristos.
Înălţarea lui Iisus este amintită în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât şi în Apus, la 40 de zile după Paşti (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.

Înălţarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, despre care amintesc Constituţiile Apostolice. În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Înălţării Domnului este şi ziua dedicată pomenirii Eroilor neamului. În toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor Eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Sursa:Crestinortodox.ro;wikipedia