PATRIARHUL NICODIM MUNTEANU – 150 DE ANI DE LA NAŞTERE

logofig. 1Peste puțină vreme se împlinesc 150 de ani de când, la 6 decembrie, s-a născut la Pipirig (jud. Neamţ), în familia Munteanu, un băiat, numit după tradiția ortodoxă Nicolae, cunoscut mai târziu ca Nicodim, Patriarhul României.

Părinții săi erau oameni înstăriți, tatăl fiind de origine ardelean, iar mama munteancă. Aceştia l-au sprijinit când a pornit pe drumul spinos al învățăturii, susținându-l la școală, mai departe de cele două clase pe care le frecventau de obicei copii de țărani din satul natal. Urmează cursul elementar de patru ani de la Școala Domnească din Târgu Neamț, iar în vacanțe, duminicile și sărbătorile, cutreiera drumurile, pe jos, pentru a participa la slujbele de la schituri şi mănăstiri. Ducea mereu cu el o traistă plină de cărți cu conținut teologic, pe care le studia, știind că învățătura cere multă osteneală.

Fiind născut într-o zonă cu profunde tradiţii monahale, Nicolae Munteanu a fost mereu atras de învăţătura teologică. Influențat poate și de unchiul său, Părintele Vasian de la Schitul Pocrov și poate de curentul paisian ce plutea în jurul Mănăstirii Neamţ, Nicolae Munteanu devine elev al seminarului ,,Veniamin” din Iași, unde, după 8 ani, absolvă ca șef de promoţie, reușind să-și atragă sprijinul Mitropolitului Iosif Naniescu. Acesta din urmă l-a luat ucenic, trimițându-l în 1890 la Kiev, pentru a urma cursurile Academiei Teologice de acolo. După susținerea licenței în teologie, i se oferă o catedră universitară, dar alege totuși să se întoarcă în România. Cu un an înainte de finalizarea studiilor universitare este tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, cu numele Nicodim. După acest moment, cursul vieții sale capătă o traiectorie ascendentă, urcând destul de repede treptele monahismului și arhieriei. La un an de la întoarcerea în țară este hirotonit arhidiacon predicator la catedrala mitropolitană din Iași, apoi hirotesit arhimandrit și numit vicar al Mitropoliei Moldovei, vicar al Episcopiei Dunării de Jos și director al Seminarului ,,Sf. Andrei” din Galați, arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul ,,Băcăuanul”, la 1909, apoi ales episcop la Huși în 1912. După Marea Unire devine locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului.

Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. La Universitatea din Cernăuţi i s-a conferit titlul de ,,Doctor Honoris Causa”, în 1920.

În 1923 se retrage din scaunul episcopal de la Huși, fiind numit stareț al Mănăstirii Neamț, unde ridică palatul mitropolitan și înființează Seminarul monahal, iar în tipografia reutilată a așezământului s-au imprimat peste o sută de lucrări.

În 1935 este ales mitropolit al Moldovei și trebuie menționat că el este cel care, la 24 iulie 1938, în fruntea unui sobor de preoți, oficiază slujba din Sala Tronului de la Palatul Regal din București, la moartea Reginei Maria.

La 30 iunie 1939 a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte. Este unul dintre traducătorii Bibliei, dar şi a peste o sută de lucrări teologice din limba rusă. A scris o serie contribuţii ştiinţifice originale, cuvântări, pastorale și cărți de rugăciuni, dar a avut aplecare şi spre literatură, traducând unele din romanele lui Tolstoi.

După o viaţă dedicată învăţăturii religioase şi activităţii pastorale, Patriarhul Nicodim a trecut la cele veşnice la 27 februarie 1948, fiind înmormântat în pronaosul Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.

Roxana Diaconu

(sursa imaginii – www.creştinortodox.ro)

Articolul PATRIARHUL NICODIM MUNTEANU – 150 DE ANI DE LA NAŞTERE a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.

Citește și

Comentariile sunt închise

Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența online. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate