Pe Valea Bicazului încă se păstrează tradiţia ca gospodinele să pregătească pasca şi cozonacii acasă, toate coapte pe vatră în cuptoarele tradiţionale încălzite cu lemne

Pe Valea Bicazului încă se păstrează tradiţia ca gospodinele să pregătească pasca şi cozonacii acasă, toate coapte pe vatră în cuptoarele tradiţionale încălzite cu lemne, aşa cum procedau bunicii şi străbunicii noştri.
Sâmbăta dinaintea Paştelui, femeile se trezesc devreme când soarele nici nu a răsărit şi încep să plămădească(să facă maiaua). Este un procedeu destul de complex şi necesită timp şi răbdare.
Şi pentru a vă arăta cu exactitate şi siguranţă toate etapele, am fost şi de data aceasta la o gospodină renumită pentru felul în care îi ies întotdeauna bucatele.
M‑a învăţat aşa: „în primul rând trebuie să te trezeşti devreme pentru că acest lucru reprezintă o prioritate pentru oamenii gospodari, aşa fac oamenii harnici”, mi‑a spus bicăjeanca. Apoi s‑a spălat pe mâini şi a început să facă aluatul, să frământe şi să adauge ouă, lapte, esenţe! Frământatul este foarte important, este nevoie de multă putere şi energie pentru ca aluatul să fie exact aşa cum trebuie „să aibă bule” ca să o citez pe doamna care m‑a primit cu mult drag în casa ei. După ce a frământat, a lăsat aluatul în vas acoperit, la căldură pentru ca el să crească frumos. În timpul acesta nu am fost lăsată să stau deloc jos, ci am pregătit umplutura pentru cozonaci şi pască: am măcinat nuca şi macul cu ajutorul unei maşini tradiţionale; peste nucă am pus zahăr şi esenţă de rom, iar peste mac am pus zahăr şi coajă de lămâie. Umplutura pentru pască am făcut‑o din „zburat”(brânză dulce)făcut în casă, peste care am pus stafide, albuş de ou, zahăr vanilinat. Când a crescut aluatul, am format repede cozonacii şi pasca care a fost „ornată” cu o cruce împletită din aluat. Toate au fost unse cu ou şi duse la cuptorul în care a fost făcut foc puternic încă de dimineaţă.
După aproximativ o oră, s‑au scos bucatele din cuptor şi doar atunci realizezi ce a putut să iasă din mâinile tale. Mărturisesc că am fost mândră de ce am reuşit să fac şi sper să nu fi uitat să menţionez ceva important din tot procesul pentru că în acest caz, gospodina din Bicaz‑Chei mi‑a promis că o să mă certe rău de tot atunci când o să mă mai întâlnească.
Vă spun că mirosul care plutea în Bicazu Ardelean, Bicaz‑Chei, Ivaneş, Dămuc şi Huisurez era inimaginabil; iubesc aceste locuri datorită tradiţiilor care sper să nu se piardă niciodată.
Îi mulţumesc mult doamnei pentru tot ce m‑a învăţat, pentru răbdare şi pentru bucatele pe care am avut ocazia să le gust şi să le dau dreptate tuturor celor care au spus că tot ce iese din mâna acestei femei este de o bunătate de nemăsurat.



Citește și

Comentariile sunt închise

Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența online. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate