TÂRGU NEAMŢ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

logoÎn 1929, la editura ,,Cartea românească”, apărea lucrarea preotului Constantin Matasă intitulată ,,Călăuza judeţului Neamţ”, un prim ghid turistic al acestei zone. În rândurile următoare nu vom face o prezentare a întregii lucrări, ci vom reproduce un text referitor la Târgu Neamţ, aşa cum era descris acum nouă decenii.

,,Comună urbană, la 38 km depărtare de Piatra, cu o populaţie de 10124 suflete, din care 7170 Români, 2773 Evrei şi restul, alte naţionalităţii.

Sunt opt biserici ortodoxe, un paraclis la Spital şi o capelă catolică. Evreii au 9 sinagogi. Spitalul a fost construit la 1850 cu cheltuiala Mănăstirii Neamţului, în timpul Stareţului Neofit.

Întemeiat de Saşi, pe care-i găsim aici până la 1600, şi numit de Slavi ,,Neamţul”, Târgul acesta a avut de multe ori – în vechime – o însemnătate mai mare ca Piatra.

,,Târgul Neamţ a avut altădată o viaţă curat românească: negustori, meşteşugari, plugari, tot Români, un şoltuz şi 12 pârgari îl cârmuiau, pe când doi pârcălabi stăteau în cetate, sus. Evreii au venit în veacul al XVIII-lea, dupăce târgul începuse a decădea”ii.

Desvoltarea Târgului Neamţ s’a datorit cetăţii din apropiere, care reprezenta unul dintre cele mai importante centre militare ale Moldovei. Astfel Târgul, care era şi punct de vamă, ajunge un centru comercial vestit în această parte de loc. ,,Pecetea purta o cruce, flori şi săgeţi. Domnia îi fixase un hotar. Era aici şi o biserică domnească, a Sf. Dumitru, căreia i se zice anume ,,Biserica lui Ştefan Vodă”. Deşi odinioară fuseseră aici Saşi, deşi la 1629 încă se făcea o bisericuţă catolică în cimitir, lângă pietrele unor clădiri vechi mai însemnate…, târgul de la începutul veacului al XVII, legat cu Ardealul prin valea Hangului, avea o populaţie de orăşeni exclusiv românească cu nume ca Florenciu, Flocea, Ursul, Bordeiu, Giurgea, Bordea, Bordişor, Leancă, etc.iii

Importanţa comercială a Târgului Neamţ se datoreşte şi aşezării lui la întretăerea a două mari drumuri: unul, de o foarte mare însemnătate comercială, care venea din Transilvania prin Prisăcani şi trecea pe valea pârâului Hangu, sau pe valea Largului spre a lua direcţia Paşcanilor – calea vestiţilor Ţuţuieni, mari negustori de vite – şi al doilea care venea dinspre Piatra ducând către Baia şi Suceava.

Când oierii ardeleni n’au putut trece graniţa cu numeroasele lor turme, mulţi au rămas aici în ţară şi în deosebi un însemnat grup s-a aşezat în Târgu Neamţ, întemeind o mahala aparte numită şi astăzi ,,Ţuţuienii”. Ţuţuienii din Târgul Neamţ au dus în scurtă vreme, departe de ţară, renumele unei puternice industrii şi a unui înfloritor comerţ cu tot felul de ţesături de lână – în deosebi şaiacul şi sumanii – şi cu brânzeturi de bună calitate. Tot datorită lor, fabricaţia oloiului de sămânţă de cânepă, luase o mare desvoltare.

Şi astăzi, viaţa în Târgul Neamţ are un caracter deosebit de pitoresc şi traiul e mai lesnicios ca în multe părţi.

Târgul are înzestrări de gospodărie modernă: Spital, farmacie, telegraf, librării, tipografii, cinematograf, hoteluri, restaurante bune şi o frumoasă grădină publică.

În Târgul Neamţ – suburbia Humuleşti – se mai poate vedea căsuţa în care a copilărit neîntrecutul povestitor, Ion Creangă”.

Roxana Diaconu

i ,,Expunerea situaţiei judeţului jud. Neamţ pe 1927”, publicată de Prefectură.

ii N. Iorga, ,,Sate şi Mănăstiri”.

iii N. Iorga, ,,Istoria comeţului românesc. Epoca veche”, pag. 221.

poza-muzeu

Articolul TÂRGU NEAMŢ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.

Citește și

Comentariile sunt închise

Acest website folosește cookies pentru a vă îmbunătăți experiența online. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate