1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, tradiții

Acoperământul Maicii Domnului, cunoscută în spațiul slav ca Pocrov (în rusăПокров Пресвятой Богородицы, transliterat: Pokrov Presviatoi Bogorodițî), este o sărbătoare a Maicii Domnului prăznuită în Biserica Ortodoxă și în bisericile greco-catolice. Sărbătoarea amintește o minune care a avut loc la Constantinopol în secolul al IX-lea: apariția Sfintei Fecioare Maria în fața ascetului Andrei și celebrează protecția oferită creștinilor de Maica Domnului. Ziua prăznuirii acestei sărbători este 1 octombrie (sau 14 octombrie în bisericile ce folosesc calendarul iulian).

Conform tradiției creștin-ortodoxe, Maica Domnului s-a arătat în secolul al IX-lea în Biserica Vlaherne din Constantinopol (actualul Istanbul), unde erau păstrate atunci mai multe relicve sacre ale ei (veșmântul, omoforul și o parte din brâu). Biserica „Sfânta Maria” din Vlaherne fusese construită în anii 450 de împărăteasa Pulcheria, soțul ei Marcian (450-457), în suburbia Vlaherne a capitalei imperiale Constantinopol.

Apariția Maicii Domnului a avut loc în timpul domniei împăratului Leon cel Înțelept (886-912). Astfel, potrivit tradiției, la 1 octombrie, în timpul privegherii de toată noaptea în cinstea Maicii Domnului în Biserica din Vlaherne cam pe la orele 4 dimineața, ascetul Andrei (care era de naționalitate slavă sau, după alte surse, scită) a trăit un moment de extaz mistic și a văzut-o trecând prin ușile împărătești pe Sfânta Fecioară Maria, sprijinită de sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul și urmată de un alai de sfinți îmbrăcați în haine albe. Alaiul s-a îndreptat spre amvon, unde Maica Domnului a îngenuncheat și a început să se roage în lacrimi pentru toți credincioșii creștini. Sfânta Fecioară Maria i-a cerut fiului ei, Iisus Hristos, să primească rugăciunile tuturor oamenilor care îl imploră, invocând numele ei.

După terminarea rugăciunii, Maica Domnului s-a apropiat de altar și a continuat să se roage, apoi s-a înălțat în văzduh și și-a întins acoperământul ei peste toți oamenii care se aflau în biserică în semn de ocrotire a lor. Ascetul Andrei, martor la acest eveniment, l-a întrebat atunci pe ucenicul său, Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar Epifanie i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele”.

Potrivit Cronicii vremurilor trecute, scrisă în jurul anului 1113 de Nestor Cronicarul, locuitorii Constantinopolului au invocat ajutorul Maicii Domnului pentru a-i proteja de un atac al unei mari flote a rusilor (rusii era încă păgâni în acea vreme), conduse de Askold și Dir. Potrivit lui Nestor, sărbătoarea aniversează distrugerea prin intervenția divină a acestei flote cândva prin anii 864-867 sau, potrivit istoricului rus Aleksandr Vasiliev, la 18 iunie 860. Cronica vremurilor trecute consemnează că, înaintea bătăliei, a avut loc o priveghere de toată noaptea și o scufundare a veșmântului Maicii Domnului în apele mării, în apropierea Bisericii Vlaherne, dar nu menționează nici prezența Sfinților Andrei și Epifanie și nici viziunea Maicii Domnului în rugăciune.