DRUPO Neamț SA, drumul de la criză la reconstrucție. De vorbă cu Vasile Panaite, director general

La aproape un an de când a preluat conducerea DRUPO Neamț SA, Vasile Panaite vorbește deschis despre cum arăta compania de drumuri a Consiliului Județean la început de mandat și unde a ajuns astăzi. De la datorii de peste 5 milioane de lei și amenințări cu insolvența, până la șantiere complexe, contracte cu privații și intervenții de urgență la orice oră – acesta este traseul pe care îl descrie actualul director general.

„Nu prea ai liniște la DRUPO”, recunoaște Panaite, explicând că vorbim despre o companie cu o dinamică permanentă, în care planurile se schimbă de la o oră la alta, în funcție de viscole, alunecări de teren, lucrări neprevăzute sau urgente.

Datorii, presiune și riscul de insolvență

Când a intrat în funcție, la începutul anului 2025, situația financiară arăta „dramatic”. După înregistrarea tuturor facturilor către terți și a salariilor restante, datoria depășea 5 milioane de lei. În primele săptămâni, spune Panaite, senzația a fost că în fiecare dimineață ar putea fi „ultima zi” în care mai merge la serviciu.

Unul dintre primele obiective asumate a fost plata datoriilor și recâștigarea încrederii furnizorilor. „Primul lucru pe care mi l-am propus a fost să recredibilizăm DRUPO”, povestește directorul. Înainte, nimeni nu mai voia să livreze nimic fără plata în avans sau fără a aminti de restanțele vechi.

În paralel, planau și amenințările de insolvență din partea unor creditori. Panaite spune că a fost direct în discuțiile cu factorii de decizie: fie se asumă salvarea și performanța, fie nu are sens să se implice într-un proiect condamnat din start. Nu a simțit însă „nicio piedică” din partea conducerii Consiliului Județean, dimpotrivă: președintele, vicepreședinții și aparatul tehnic și economic au venit cu soluții de finanțare rapidă, în baza lucrărilor verificate în teren.

Un alt pilon a fost relația cu oamenii din interior. Salariile au fost aduse la zi, chiar plătite anticipat în anumite momente, dar în același timp Panaite admite că nu a stat „lângă ei doar cu vorbă bună și cu miere”. A cerut ritm, implicare și asumare, iar acolo unde lucrurile nu se potriveau, s-au făcut și „curățări” punctuale.

Recredibilizarea pe piața lucrărilor de drumuri

La capitolul „căpușare”, directorul spune clar: în perioada mandatului său nu a simțit mecanisme de parazitare a societății. Dimpotrivă, afirmă că aproximativ 80% din personalul TESA sunt „oameni buni spre foarte buni”, de la tehnic și economic până la juridic, achiziții și laborator.

Strategia a fost ca DRUPO să redevină un partener credibil nu doar pentru Consiliul Județean, ci și pentru terți – firme private sau alți beneficiari. Un moment important a fost intervenția de la ieșirea spre Cetatea Neamț, după lucrările la rețeaua de gaz. „Am scos calitate maximă. Diferă doar culoarea, în rest nu-ți dai seama că acolo s-a intervenit”, spune Panaite. De acolo, standardul ridicat a început să circule în piață: „Dacă facem lucruri de calitate, suntem căutați”.

Un alt proiect de referință este podul de la Pângărați, unde DRUPO a turnat covor asfaltic în două etape. Deși utilajele societății sunt „foarte vechi”, echipa a insistat să demonstreze că poate livra o lucrare impecabilă. La început, beneficiarul nici nu voia să vadă DRUPO pe șantier. „Le-am spus: dacă nu iese bine, nu ne dați niciun leu”, povestește Panaite. Lucrarea a ieșit „foarte bine”, iar după prima bandă au fost chemați și pentru a doua.

În tot acest timp, conducerea a făcut un calcul lucid: costul de producție internă a asfaltului, cu toate cheltuielile variabile, ajungea la aproximativ 440 lei/tonă, dar capacitatea zilnică era limitată la 150–180 de tone. Prin licitație, DRUPO a obținut un preț aproape la jumătate de la un furnizor extern și a ajuns să toarne într-o singură zi chiar și 1200 de tone de asfalt. Decizia de a externaliza producția, păstrând execuția în regie proprie, a devenit logică economic.

Tot pe piața privată, DRUPO a intervenit la piste de biciclete la Roman, trotuare la Tazlău, lucrări la Bicaz-Chei și Tarcău, dar și într-un centru logistic la Iași. Obiectivul declarat al directorului este ca, în 2–3 ani, compania să devină, pe cât posibil, independentă financiar de acționarul său – Consiliul Județean – prin volumul de lucrări pentru terți.

Iarna pe drumurile județene: profit mic, dar responsabilitate 24/24

În percepția publică, DRUPO este asociată în primul rând cu deszăpezirea drumurilor județene. Panaite clarifică însă: societatea nu are capacitatea tehnică de a acoperi singură întreg județul, motiv pentru care serviciile sunt contractate prin licitație, de regulă în asociere cu firme private.

Chiar și așa, calculele făcute de aparatul tehnic al Consiliului Județean arată o marjă de profit extrem de mică: „Pe o iarnă întreagă, profitul DRUPO abia acoperă salariile pe o lună”, explică directorul. Din punct strict economic, o lună bună de lucrări de vară poate fi mai rentabilă decât întreaga activitate de iarnă. Totuși, DRUPO rămâne parte din „sistemul de siguranță” pe drumurile județene și nu își poate permite să renunțe la deszăpezire.

Un avantaj esențial pe care îl subliniază Panaite este disponibilitatea non-stop. „DRUPO este societatea la care poți să apelezi la miezul nopții”, spune el, povestind un episod recent: un operator agricol a scos sfecla de pe câmp, iar spre Mărgineni carosabilul a rămas acoperit cu pământ pe aproape un kilometru. Procedural, ar fi fost nevoie de referate, aprobări și licitații, dar Consiliul Județean, ca acționar unic, a putut să cheme direct DRUPO pentru intervenție.

În sezonul rece, societatea are ofițer de serviciu 24/24, iar directorul răspunde la rândul său permanent telefonului. A existat un singur episod, la început de mandat, când un telefon descărcat și o seară de iarnă mai lungă l-au făcut să piardă 14–15 apeluri, inclusiv de la prefect și președintele Consiliului Județean. „Nu s-a mai întâmplat”, spune el, adăugând că, în premieră, inclusiv numele lui a fost trecut pe lista celor care pot asigura, prin tragere la sorți, serviciul de permanență – chiar și în noaptea de 31 decembrie.

DRUPO – bun necesar, nu rău necesar

Criticile de tipul „nu mai avem nevoie de DRUPO, să facă totul privatul” apar periodic în spațiul public. Răspunsul lui Panaite este ferm: „DRUPO este un bun necesar, nu un rău necesar”. Argumentul lui pleacă de la istoria societății – inițial regie cu 800 de angajați și șapte baze de intervenție – și ajunge până la prezent: mulți dintre marii operatori privați din domeniu au plecat din DRUPO și au fost formați aici.

Mai mult, spune directorul, DRUPO oferă Consiliului Județean un instrument de intervenție rapidă, greu de înlocuit doar cu contracte comerciale standard. „Respectați numele DRUPO măcar cât îl respect eu”, povestește că le-a spus celor care tratau societatea ca pe „nimeni în drum”.

Vasile Panaite este, în același timp, consilier local în Piatra-Neamț. El recunoaște că, dacă DRUPO ar avea contracte directe cu municipiul, ar intra într-o zonă de potențial conflict de interese. Deocamdată, explică faptul că își asumă ambele roluri – director de companie și ales local – și că nu poate „să se dea deoparte” față de cei aproape 4.000 de oameni care l-au votat.

„Sunt suma experiențelor anterioare” – de la Dragomirești la conducerea DRUPO

În spatele deciziilor de manager stă un lung traseu în administrație și mediul privat: primar la Dragomirești, prefect al județului, secretar de stat, candidat la primăria Piatra-Neamț, consilier local și administrator de firmă. „Eu sunt suma experiențelor anterioare”, spune Panaite, convins că „cel mai important este să îți pese”.

Dă exemple concrete din cariera de primar: în anumite perioade, Dragomirești a avut cel mai mare nivel de investiții pe cap de locuitor din Moldova și printre cele mai ridicate din țară, s-au modernizat 28 de kilometri de drumuri în doi ani, comuna a ajuns la un grad de racordare la apă și canal de 80% încă din 2010–2011. Ca prefect, afirmă că instituția a urcat „de pe locul 26 pe locul 4” la indicatorii de performanță.

Criteriul său de evaluare este unul simplu și personal: să se poată uita dimineața în ochii copiilor fără să-i fie rușine și, la finalul vieții, să poată trage o linie „de bun-simț” peste tot ce a făcut.

Patriotism local și sprijin pentru afacerile din Neamț

Dincolo de DRUPO, Vasile Panaite este extrem de activ în spațiul online, unde își folosește pagina personală pentru a promova afaceri locale – de la magazine de pantofi cu producție românească în complexul Petrodava, la cafenele, carmangerii sau mici ateliere. Impactul, spune el, se vede imediat: într-un caz, proprietarii i-au spus că peste 500 de clienți au venit în urma unei singure postări.

Nu cere bani și nici nu transformă promovarea în business: „Eu sunt Vasile Panaite și vreau să fiu alături de voi”, le spune antreprenorilor. Dincolo de algoritmi și sponsorizări, crede în comunitate, în „lipiciul” față de Piatra-Neamț și într-un patriotism asumat: îi place România „într-un mare fel” și spune că, deși ar fi putut să se mute oriunde, se întoarce mereu acasă.

Pentru el, Piatra-Neamț „înseamnă totul”, iar acest atașament se vede și în felul în care privește orașul, chiar dacă nu mai e primar în funcție: cu „ochiul defect” al administratorului care vede bordura strâmbă și locul unde ar mai trebui o intervenție, dar știe că, peste tot, „necesitatea e mai mare decât potențialul economic”.

În acest amestec de cifre, șantiere, datorii plătite și povești de viață, DRUPO Neamț SA pare să-și fi găsit din nou direcția. Drumul de la criză la reconstrucție nu e nici simplu, nici liniar, dar, după cum spune directorul general, esențial este ca oamenilor din interior să le pese – de firmă, de drumurile județului, de comunitatea pe care o deservesc.