Oare ce culoare are sufletul tovarasei Daniela Soroceanu?

Sub atenta supraveghere si conducere a secretarului judetului, Daniela Soroceanu, s-a intrunit o comise ce analizeaza dosarele copiilor cu handicap din Neamt. In fata comisiei s-au prezentat cu sau fara copii o sumedenie de parinti din toate colturile judetului, parinti ce sperau ca macar dupa marile scandaluri pe tema umilirii persoanelor cu handicap sa vada o schimbare de atitudine si la Neamt. Din pacate, sarmanii oameni au aflat ca micutii nenorociti de soarta nu pot fi declarati ca atare si trebuie sa vina si la anul din nou, sa faca un alt dosar si asa mai departe. Vorbim aici de  copii care sufera de handicapuri atat de grave incat nu au mancat in viata lor singuri, nu s-au deplasat vreodata pe picioarele lor sau nu au scos vreodata macar un cuvant.
Am incercat sa aflam de ce sunt umiliti acesti parinti batuti de soarta, dar am fost poftiti afara din cladirea unde isi desfasura activitatea comisia si cand am cerut explicatii am fost trimisi in bataie de joc la Directia de Protectie a Copilului, institutie care nu are treaba cu aceasta comisie ce este strict in subordinea CJN.  Orice demersuri am incercat sa facem, singura varianta oferita a fost sa facem o cerere pe 544 si sa asteptam un raspuns, secretara judetului , sefa acestei comisii neavand bunul simt elementar pentru a da explicatii in fata presei pentru a afla si parinti copiilor loviti de soarta de ce trebuie sa revina si la anul.
Nu stiu ce fel de suflet are aceasta tovarasa Soroceanu de nici cand e vorba copiii cu handicap din Neamt nu binevoieste sa raspunda la intrebari desi e platita din banii nostri.
Deoarece incercarile noastre de a stabili un dialog cu tovarasa Soroceanu s-au izbit de o lipsa de transparenta dublata de un blocaj de comunicare, opinam ca sarmanii parinti ai copiilor cu handicap trebuie sa vina de la zeci de kilometri si sa se caciuleasca anual in fata comisiei condusa de Soroceanu pentru ca aceasta comisie sa aiba activitate in permanenta si sa ia banii ce deriva din analizarea periodica a acestor dosare cu handicap.
Incepand cu aceasta tovarasa Soroceanu si cu cei de la CJN si terminand cu fiecare dintre noi ar trebui sa intram in pamant de rusine pentru ce li se intampla acestor oameni batuti de soarta.
Imi este rusine ca traiesc in judetul in care familiie nenorocite de soarta sunt purtate pe drumuri si umilite fara ca nimeni sa nu vrea sa explice de ce se intampla acest lucru. Poate o fi o lege care zice ca sa nu se dea certificat de handicap definifiv la Neamt, poate suntem noi prea prosti si nu intelegem, poate o fi altceva. Oricum, cu aroganta si figurile de diva institutionala ale tovarasei Soroceanu, slabe sanse sa reusim sa stabilim vreun dialog cu ea. Ea este mult prea importanta ca sa dea explicati in fata celor care citesc aceasta publicatie. Este atat de plina de sine si isi da atata importanta in functia pe care o ocupa, incat cred ca special pentru ea ar trebui inventata notiunea de narcisism institutional.
Haideti sa vedem impreuna de ce este atat de acid acest articol. Haideti sa vedem un copil despre al carui caz, comisia lui peste prajit, a spus ca trebuie sa fie reanalizat si anul viitor. Poate ne explica vreodata tovarasa Soroceanu cu ar putea sa se schimbe ceva in bine in situatia acestui copil care sufera de microcefalie si pareza.

Iosub Robert