Diana din Bicaz Chei – frânturi din viața unei șoferițe de camion

Azi o să facem cunoscută povestea unei tinere șoferițe profesioniste de camion, Stoian Diana (Catrinoi), în vârstă de 25 de ani, din comuna Bicaz Chei.
Pentru că și-a ales o meserie nu tocmai obișnuită pentru o femeie, am decis să luăm legătura cu Diana și să o rugăm să ne împărtășească câte puțin din ceea ce înseamnă viața pe șosele.
Foarte dezinvoltă, sociabilă și deschisă, Diana nu a stat pe gânduri și ne-a scris câteva rânduri:

„Povestea mea ca șoferiță profesionistă a început in urmă cu aproximativ 4 ani .
Pasiunea pentru camioane nu am avut-o de mic copil, ci mi-a fost insuflată de iubitul meu de la acea vreme , actualul meu soț. Această meserie nu are legătura cu școala pe care am făcut-o in adolescenta, eu fiind asistent medical, dar dragostea m-a făcut să-mi schimb orientarea profesională .
Inceputul a fost destul de greu , eu neavând nici cea mai mica experiența in domeniu și fiind primul meu loc de muncă.
Am început munca la prelată, la o firma care făcea transport in regim de comunitate, apoi am continuat munca in regim de comunitate, dar am schimbat prelata cu frigul.

Nu mi-a fost deloc ușor sa stau 5-6 luni doar în camion, să nu știu unde mă voi opri seara, dacă am acces la o baie , dacă îmi ajung proviziile și multe alte lucruri la care nu se gândește nimeni.

Oboseala e cel mai mare pericol al unui șofer de tir deoarece ai un program de 21 de ore de muncă din care 18 sunt doar de condus (in cazul echipajului).
Un alt factor care “ajuta” la acumularea oboselii sunt pauzele efectuate pe timpul zile. Mai exact, noaptea conduci și ziua dormi, lucru aproape imposibil, in special in perioada caldă a anului când temperaturile pot ajunge la 30-40 de grade Celsius in anumite zone.
Alți factori care contribue la starea de stres continuu a șoferilor profesioniști sunt problema parcărilor, traficul foarte aglomerat care de multe ori te împiedica sa ajungi la descărcare/încărcare la ora stabilită, lipsa de respect cu care esti tratat cam peste tot, dorul de cei dragi rămași acasă, hotii care pândesc prin unele parcări și multe altele.
Asa ca dacă vezi cândva un camion pe strada și ți se pare tie ca te încurca din cauza manevrelor pe care încearcă sa le facă sau din cauza gabaritului mult mai mare pe care îl are, nu înjura șoferul, acesta poate tocmai ce a primit un telefon de acasă cu vesti nu tocmai bune sau poate nu s-a odihnit mai deloc pe timpul nopții din cauza hoților sau a locurilor de parcare insuficiente sau poate ca a condus toată noaptea, ca la primele ore ale dimineții sa poată descarca. Asadar, dacă nu îl poți ajuta, măcar nu ii vorbi urat!!
Dupa aproximativ 3 ani de comunitate am decis sa căutam o firma care nu lucrează in regim comunitar .
In prezent facem curse tur-retur Spania – Europa , pauzele săptămânale efectuându-le acasă . Este un sistem care are avantaje și dezavantaje, dar cred ca este cel mai potrivit pentru noi !
Din pasiunea legată de camioane și șoferie mi-am creat o pagină de ,,Trucker girls,, pentru a ajuta pe cât posibil și a încuraja șoferițele profesioniste cât si viitoarele șoferițe , dar și pentru a le arăta celor care nu sunt in domeniul transportului dedesubturile acestei lumi !
Momentan este un domeniu dominat de bărbați, dar in ultimii ani fetele au venit tare din spate si cred ca orice informație sau vorbă bună le poate ajuta sa devină din ce in ce mai bune in ceea ce fac !
In concluzie sunt fericita in ceea ce privește alegerea făcută și ma bucur ca munca a devenit o pasiune !
Până atunci, cu bune și rele, departe de țară, de familie, s-aveți numai drumuri bune și multă sănătate , dragi colegi șoferi!”

Mulțumim, Diana, pentru că ți-ai rupt din timpul tău pentru noi și pentru că ne-ai oferit o lecție de viață, pe lângă faptul că arăți în fiecare zi că femeia este puternică și că poate să realizeze orice! Drumuri bune!