Actrița Ana Ciontea, din nou pe scena Teatrului Tineretului

Miercuri, 14 octombrie, publicul din Piatra – Neamț a avut prilejul să vadă încă o dovadă de măiestrie actoricescă oferită de binecunoscuta actriță Ana Ciontea. Versatilă și mereu prospătă, a reușit, prin rolul mamei din spectacol Factorul Uman, să încânte și să răscolească auditoriul prezent în Sala Mare a Teatrului Tineretului. Împreună cu tinerii actori Dan Rădulescu (Ludovic) și Ioana Mărcoiu (Cendre), a reușit să surprindă perfect dezumanizarea societății în care trăim, teama de singurătate și nevoia patologică de iubire.
Am avut în fața noastră o actriță cu multă experiență și cu multe premii la activ, dar și cu emoții. Au fost emoții mistuitore pentru Ana Ciontea, mai ales că pe scena Teatrului Tineretului din Piatra – Neamț minunata actriță și-a făcut debutul. Să joci pe scena unde te-ai format ca actor nu poate fi decât un sentiment intens și tulburător, și poate de aceea am vrut să aflăm mai multe. Astfel, după spectacol, actrița Ana Ciontea ne-a răspuns cu amabilitate la câteva întrebări.

Ce amintiri vă leagă de Teatrul Tineretului, aveți vreo amintire specială?

Mi-e teamă să nu vă răspund printr-un hohot de plâns la întrebarea asta pentru că mă lovește direct în inimă, în suflet.
De la fereastra camerei de hotel m-am uitat spre teatru și am făcut un exercițiu de imaginație știind că joc pe scena Teatrului Tineretului din Piatra – Neamț care face parte din corpul meu, din sufletul meu, din inima mea. Am făcut un exercițiu de imaginație în care i-am revăzut pe toți dragii mei colegi care nu mai sunt, cu care am jucat… Corneliu-Dan Borcia, Ion Muscă, Constantin Ghenescu, Pufi Măcelaru, Traian Pârlog și profesorul meu Ion Cojar, care a pus Vrăjitorul din Oz aici.
Mi-am adus aminte depre această piesă de teatru pentru că personajul meu din „Factorul uman” este influențat de povestea lui Dorothy din Oz, de actrița Judy Garland și de tot ce înseamnă povestea asta.
Amintiri… Am intrat în teatru și mi s-a părut că e domnul Melinte la poartă. M-am dus direct în cabina și la locul în care stăteam eu și am trăit așa un vârtej emoțional. Pe fiecare culoar al teatrului îmi aduc aminte de câte ceva.
Mi-am adus aminte scene din spectacol, replici din spectacol, deși, de obicei nu-mi aduc aminte lucrul ăsta , pentru că odată un rol făcut îl pun într-un sertar, îl uit ca să las loc memoriei să înregistreze altceva. În pereții ăștia sunt toate poveștile din toate spectacolele, toate energile și toate sufletele imprimate. Asta înseamnă Teatru Tineretului.

În ceea ce privește publicul nemțean?

Înainte de a începe spectacolul le-am spus actorilor tineri cu care joc, Dan Rădulescu și Ioana Mărcoiu: O să vedeți ce căldură are publicul din Piatra-Neamț! Eu am fost și mai emoționată, am revăzut în public prieteni, oameni dragi.

Spectacolul s-a jucat cu publicul pe scenă.

Nu s-a jucat în sala mare pentru că e un spectacol cu o poveste pentru care regizorul Alexandru Mâzgăreanu, și el din generația tânără, dar care a mai lucrat aici la Teatrul tineretului, a considerat totuși să nu deschidă atât de mult spațiul spre Sala Mare. Regizorul și-a dorit ca publicul să fac parte din scenă.

Jucați alături de 2 actori tineri și ați reușit să formați o echipă bine sudată și închegată.

Mă bucur dacă s-a văzut asta. Echipele se formează de către regizori, este dorința lor de a lucra împreună, iar mie îmi place foarte mult să joc alături de tineri. Îi admir foarte mult, îi ascult foarte mult, învăț de la ei. Oricât de multă experiență ai avea, întotdeauna o iei de la început cu un rol, nu se poate să joci singur, nu se poate să nu îi asculți pe ceilalți, să nu ai bucuria de a primi de la ei și sper că și ei se uită într-un fel la mine.
Nu vorbim aici despre experiențe și premii, vorbim despre întâlniri și căutări.

Ce este actorul în opinia dumneavoastră?

Nu știu să dau definiții și nici nu mă hazardez să dau definiția actorului. Pentru mine, a fi actor înseamnă să-mi deschide sufletul cât pot eu și cât sunt eu capabilă pentru a trăi acea poveste pentru care regizorul mă solicită în fața spectatorilor și a le dărui din toată inima cât pot eu din ceea ce percep, înțeleg, simt și mă emoționează din acea poveste. Dacă reușesc să fac asta, zic eu că sunt actor.

În ce spectacole de teatru mai jucați?

Sunt angajata Teatrului Național din București și sunt prezentă în spectacolele de acolo: Revizorul de Gogol, pus în scenă de Felix Alexa, în 2 Loturi de Ion Luca Caragiale, pus în scenă de Alexandru Dabija, în Hoți de Deea Loher, pus în scenă Radu Afrim. Îmi doresc să lucrez cu regizori tineri, și cu actori tineri în distribuție.

Mai reveniți la Piatra-Neamț. Mă refer cu un alt spectacol ?

Uite, chiar azi m-am gândit că e cazul să vin mai des.

Alături de Horațiu Mălăele și Oana Pellea, Ana Ciontea se înscrie și ea în pleiada actorilor care revin cumva acasă, la Teatrului Tineretului, unde și-au șlefuit cariera și au pornit în lumea largă doar pentru a încânta sufletul miilor de spectatori.