Ai mei erau super! Impresii din culise

Luni, 12 octombrie, la Teatrul Tineretului publicul a putut urmări un spectacol inedit oferit de 5 actori tineri și talentați ai Teatrului Clasic ”Ioan Slavici” din Arad. Spectacolul ”Ai mei erau super!” jucat cu publicul pe scenă este bazat pe întâmplări reale ce au la bază poveștile părinților actorilor. Astfel, Alina Danciu, Carmen Vlaga – Bogdan, Roxana Sabău – Nica, Robert Pavicsits şi Ştefan Statnic, într-un cadru plin de emoție, și-au povestit propria copilărie și viețile părinților. Au redat în detaliu modul în care aceștia s-au cunoscut, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit, iar apoi i-au adus pe lume și i-au îngrijit.

Dorind să aflăm mai multe, am pătruns în culise unde am stat de vorbă cu o parte din actori.

De unde a apărut această idee?

Robert Pavicsits : Ideea este a regizorului Cristi Banu care a venit cu proiectul, l-a propus la teatrul din Arad, a fost acceptat, și-a ales distribuția și din colo în colo am pornit o muncă imensă de a ne pune amintirile cap la cap. Tot ce se vede în spectacol sunt lucruri reale.
Nu este vorba de personaje, nu-i o chestie creată, imaginară. Sunt întâmplări reale care li s-au întâmplat părinților noștri, pozele sunt autentice, sunt chiar părinții noștri în momentul căsătoriei, în momentul liceului.

Alina Danciu: Poveștile nu sunt teribil ieșite din comun. Sunt aceleași povești pe care le-a trăit oricine, însă ce le face interesante e faptul sunt personale, că sunt ale noastre și faptul că publicul se regăsește în ele.

Ați reușit să scoateți ceva luminos din întunecata perioadă a comunismului.

Robert Pavicsits: Am încercat pe tot parcursul spectacolului să nu pronunțăm comunism, Ceaușescu și așa mai departe. A fost o perioadă pe care părinții noștri au trăit-o, dar n-a fost neapărat definitorie pentru viața lor de atunci. Erau mult mai mult decât niște oameni crescuți în comunism. Erau niște oameni care se descurcau, aveau bucurii, aveau realizări.

Roxana Sabău – Nica: Asta am vrut să scoatem în evidență, contrar greutăților și regimului nasol care era atunci, ”ai noștri erau super”.

De ce cu publicul pe scenă?

Roxana Sabău – Nica : Este spațiul mult mai intim atunci când ai publicul lângă tine. Se transmit emoțiile mult mai profund, e ca si cum am aduce publicul în sufragerie, lângă noi.