Atenționare pentru turiștii ce urcă pe Ceahlău!

ATENTIE , NU ABORDATI TRASEE PESTE NIVELUL CAPACITATII FIZICE SI PSIHICE .
EPUIZAREA ESTE O STARE PATOLOGICA CARE IN ZONELE IZOLATE DAR MAI ALES PE MUNTE , POATE DUCE LA DECESUL VICTIMEI

Seara de sambata a fost marcata de trei cazuri care au debutat succesiv intr-un interval orar foatre scurt ( 16-20)ceea ce a pus presiune pe echipele care asigurau permanenta in Baza Durau , baza responsabila cu operatiunile derulate sub 1500 metri altitudine. Doua din cazuri au fost de epuizare fizica acuta ,cu blocaj muscular generalizat a membrelor inferioare si deci impotenta functionala adica imposibilitatea de a te deplasa si de a parasi zona montana inainte de caderea noptii cand in majoritatea cazurilor situatia fizico-psihica se agraveaza. Scaderea temperaturii, cresterea uniditatii , intunericul profund si posibila vecinatate a animalelor salbatice declanseaza victimei un intreg meniu de reactii negatrive care bineinteles genereaza in interiorul organismului substante toxicecare agraveaza starea patologica instalata anterior.
Ca sa putem preveni acest fenomen periculos si care din pacate a necesitat numeroase interventii ale echipelor noastre de salvare in ultima perioada este cred necesar sa facem diferenta intre banala oboseala fie ea si acuta definita ca:
„diminuare reversibila a capacitatii de performanta fizica si/sau psihica, care permite continuarea efortului, cu pretul unui supracost energetic considerabil si al unei scaderi a preciziei motrice” (Weineck, J., 1995); sau „proces fiziologic reversibil care protejeaza organismul de epuizare totala” (Gurau, A., 2004) de epuizarea avansata sau totala.
Exista foarte multe teorii ale acestui proces complex care duce spre epuizarea in stadiul patologic (periculos) si putem enumera Teoria termoreglarii, Teoria epuizari imaterialului energetic,Teoria toxinei specifice,Teoria aprovizionarii insuficiente cu oxigen sau a intoxicarii cu substante metabolice etc.
In situatia in care oboseala se instaleaza in urma unui efort sportiv care nu depaseste limitele capacitatii functionale a organismului, se apreciaza faptul ca oboseala are o forma fiziologica, manifestarea ei fiind la nivel muscular sau la nivel neuro-psihic (central). Daca limitele functionale ale organismului sunt depasite, oboseala se apreciaza ca forma patologica, manifestata atat la nivel periferic, cat si central.
Stadiile care se instaleaza la un organism obosit, astfel:

– stadiul I – oboseala cu raspuns armonios – este specific sportivilor;

– stadiul II – oboseala cu raspuns oscilant – se manifesta cand refacerea este incompleta;

– stadiul III – oboseala cu raspuns discordant – cand starii fizice de oboseala i se adauga si oboseala psihica, uneori si o stare de boala;

– stadiul IV – cu epuizare – stare patologica, care cuprinde pe langa sfera sistemului muscular si pe cea neuro-vegetativa, metabolica si endocrina .
Oboseala musculara se poate recunoaste dupa o serie de indicii, semne, aspecte subiective si obiective, precum:

Aspecte subiective:

– senzatie de moleseala in tot organismul;

– senzatie de greutate in muschi si la miscare;

– durere la presiunea maselor musculare;

– dorinta reducerii sau incetarii efortului si nevoii de odihna.

Aspecte obiective:

– diminuarea capacitatii de munca, a randamentului fizic;

– cresterea tonului muscular in starea de repaus;

– scaderea tonului muscular in efort;

– tulburari de coordonare si control muscular;

– scaderea excitabilitatii neuro-musculare;

– scaderea fortei, amplitudinii miscarilor;
(Dragan, I., (2002)
Oboseala patologica, instalata dupa eforturi care depasesc limitele fiziologice ale organismului, se manifesta Conform definitiei lui Dragan, I. (2002), supraincordarea este o „forma acuta a oboselii patologice, care consta in discordanta dintre gradul solicitarii si capacitatea de raspuns, pe moment, a organismului”.
Aparitia starii patologice de epuizare inglobeaza singular sau cumulat trei forme
Clacajul muscular – declansat de o contractura musculara, ce adesea are drept cauza o leziune fibrilara musculara; durerea si disconfortul muscular local, sportivul este nevoit sa intrerupa efortul. Aceasta stare este explicata prin faptul ca solicitarea la care este supusa victima depaseste capacitatea sa de a da raspuns. Pe langa aceste cauze, fenomenul poate fi provocat si de aspecte necorespunzatoare legate de starea de sanatate, integritatea aparatului loco-motor, alimentatie, echipament si nu in ultimul rand de scaderea temperaturii si/sau cresterea umiditatii.

Clacajul cardiac („inima fortata”), ce se poate manifesta de la simpla tulburare a ritmului (aparitia extrasistolelor), la stopul cardiac sau decesul victimei, are drept cauza un dezechilibru neuro-vegetativ sau o relatie necorespunzatoare intre gradul de solicitare de efort si posibilitatile biologice de moment ale victimei.

Dereglari se pot manifeata prin
– tulburari de mers;

– scaderea tonusului muscular;

– tulburari de ortostatism;

– tulburari de coordonare si echilibru;

– tulburari senzoriale: vizuale, auditive, vestibulare;

– tulburari psihice: epuizare, astenie psihica;

– tulburari psiho-motorii, de orientare spatio-temporala.

In aceste situatii de supraincordare, daca se continua efortul, pot surveni accidente care ajung pana la pierderea constiintei si deces.
Pentru salvatorul montan si pentru intreg sistemul de urgenta in cazul domeniului montan epuizarea fizica trebuie considerara o urgenta si tratata ca atare.
(RP)

sursa: Salvamont Neamt, facebook