Azi se prăznuiește sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”

În prima vineri de după Paști, în fiecare an Biserica Ortodoxă prăznuiește sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Acesta este un praznic închinat Maicii Domnului, care are rolul de a arăta importanța Născătoarei de Dumnezeu Fecioară în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele sărbătorii aduce aminte de mai multe minuni care au fost săvârșite la izvorul din apropierea Constaninopolului.

Conform tradiției, la puțin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol. Acolo el întâlnește un bătrân orb care îi cere puțină apă și să îl ducă în cetate. Leon caută fără folos un izvor pentru a-l ajuta pe sărman. Ulterior, Leon o aude pe Fecioara Maria spunându-i: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”.

Acesta ascultă de ceea ce Maica Domnului îi spuse și reuși să găsească un izvor din care să îi dea orbului apă să bea. De asemenea, cu acea apă Leon îl spală pe față pe bătrân, iar acesta din urmă începu să își recapete vederea.
După ce ajunge împărat, Leon ctitorește o biserică lângă acel izvor. Pe vremea lui Iustinian, pe când acesta suferea de o boală grea, împăratul se vindecă după ce a băut apă din acest izvor. Drept mulțumire, Iustinian ctitorește o biserică și mai mare, care va fi distrusă de otomani în anul 1453.

Conform credincioșilor, de-a lungul timpului acest izvor a vindecat foarte multe boli și a tămăduit o serie de răni și suferințe.

Credincioșii care vizitează Istanbulul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Construcția actuală a fost realizată în secolul al XIX-lea, însă în subsolul acesteia există un paraclis din secolul V, unde există chiar și astăzi izvorul cu apă tămăduitoare.

Obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

Odată cu prăznuirea acestei sărbători, se sfințesc apele. Ortodocșii vin în această zi la biserică pentru a participa la slujba de sfințire a apei, care poartă și numele de Aghiasma Mică.

În popor, agheasma mai este cunoscută și ca aiasmă, cuvânt care provine de la iazmă. În Dicționarul Explicativ (DEX), acest cuvânt cu sensul de „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie” este indicat la fel ca și în Dicționarul Limbii Române (DLR) cu etimologie necunoscută.

De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele

După ce preotul sfințește apa, acesta îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredinciosilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tau”. Astfel, în popor s-a reținut că scopul agheasmei este de a alunga duhurile rele.

Sursa: calendarulortodox.ro