Biserica din Bicazu Ardelean, singura biserică de lemn din Neamţ, pictată în interior în întregime

La Bicazu Ardelean, aproape de limita cu judeţele transilvănene, se găseşte unul dintre cele mai vechi şi valoroase monumente de arhitectură în lemn din judeţul Neamţ – Biserica cu hramul „Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“.

Mică, croită după închipuirea trăitorilor de odinioară şi înfrumuseţată cu un splendid decor împrumutat din vecinătatea ardelenească, bisericuţa împrăştie în liniştea după-amiezei ceva straniu şi tulburător. Acolo, după dâmbul de pământ, lăcaşul reconstituie, la scară mică, o lume de dincolo de veacuri. Un loc în care duhul Ortodoxiei nu s-a stins, indiferent de vitregiile la care pământul acesta dintre munţi a fost supus.
Şi, din păcate, încercările n-au fost puţine. Bicazu Ardelean, fostă localitate a Imperiului austro-ungar, la graniţa cu Moldova, a avut de suferit, căci greco-catolicii, majoritari în zonă, au încercat să stingă urmele Ortodoxiei. Însă, bisericuţa construită la sfârşit de secol XVII a fost cea sub aripa căreia s-au adunat creştinii ortodocşi mereu, în dorinţa de a păstra neştirbită credinţa neamului din care se trag. „E şi o binecuvântare să slujim aici, dar şi o mare responsabilitate. Pentru că, dacă nu ne îngrijim cum se cuvine, dispare «documentul» care arată credinţa ortodoxă pe aceste meleaguri. Şi dac-ar fi s-o terminăm pe cea nouă, parcă nu m-ar trage inima să plec de-aici cu slujbele. Chiar dacă-i mai mică, chiar dacă poate uneori e neîncăpătoare“, îmi spune preotul paroh, părintele Ionel Popoacă, în timp ce urcăm spre lăcaş.

Interiorul şi comorile sale

Stilul arhitectural prezintă particularităţi şi la interior. Aici, la început, pronaosul era separat de naos printr-un gărduţ, care, ulterior, a fost scos. Acesta separa „tinda muierilor“ de naos, locul rezervat bărbaţilor. Un alt element arhitectural distinctiv îl reprezintă bolţile, decorate cu o bogăţie de motive vegetale.
Însă, adevărata măsură a valorii acestui lăcaş este dată de pictura de interior, care, deşi foarte degradată, te copleşeşte. „Este pictată pe pânză de in îmbibată în zer de oaie. Cred că acesta avea calitatea de a apreta. Pânza a fost aplicată pe pereţii de bârnă cu ajutorul unei emulsii de var-pastă. Nu se ştie cu exactitate anul în care a fost pictată, dar se vede că majoritatea greco-catolică din zonă şi-a pus amprenta asupra stilului pictural, pentru că poate fi observată şi crucea romană, şi cea bizantină“, explică preotul.

Odată intrat aici, ai impresia că te-ai rupt de timp, că ai intrat într-o lume fabuloasă. Privesc cu atenţie scenele pictate: culori calde, chipuri blânde, aşezate într-o armonie absolută. N-ai cum să nu te-ntorci, măcar cu gândul, în trecut. Şi să-ţi imaginezi şirurile de rugători ce vor fi urcat dâmbul din faţa bisericii, pentru a-L căuta pe Dumnezeu în casa Lui din lemn de tisă.
Câteva scene fascinează prin forţa de expresie: „Urcarea Sfântului Ilie la cer“, „Hora serafimilor“ – de pe bolta naosului, care continuă până în sfântul altar, arătând legătura lui Dumnezeu celui nevăzut cu lumea văzută, „Sfânta Treime şi căutarea de grijă a acesteia asupra oamenilor“, dar şi reprezentarea morţii. „Moartea, după cum vedeţi, este reprezentată lângă uşă. Probabil de aceea şi străbunii erau mai cumpătaţi şi se mulţumeau cu puţin. Pentru că atunci când ieşeau rămâneau cu imaginea morţii în minte“, consideră părintele Popoacă.

În inventarul iconografic se păstrează o serie întreagă de icoane ale Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, pentru care, oamenii locului au un cult aparte.

De asemenea, se păstrează şi câteva icoane vechi reprezentându-i pe Maica Domnului cu Pruncul şi pe Sfântul Ierarh Nicolae.
Lăcaşul deţine catapeteasma originală, care, deşi nu a fost niciodată restaurată, se păstrează într-o stare bună.

Biserica de lemn cu hramul „Sf. Dimitrie“ de la Bicazu Ardelean este singura biserică de lemn din judeţul Neamţ pictată în interior în întregime.

sursa: doxologia.ro; foto: wikipedia