Boala Lyme este o boală transmisibilă

În judeţul Neamţ în anul 2016 s-au înregistrat 26 de suspiciuni Boala Lyme din care s-au confirmat 12 cazuri , în semestrul I 2017 au fost 15 suspiciuni din care s-au confirmat 3 cazuri.

Boala Lyme este o boală transmisibilă cuprinsă în HG 589/2007, cu raportare pe „fişa unică de raportare caz de boală transmisibilă” în 5 zile de la depistarea cazului suspect/confirmat.

Agentul etiologic este o spirochetă, Borrelia burgdorferi şi se transmite prin muşcătura de căpuşă.

Căpuşele se găsesc în număr mare în zonele împădurite, în iarba înaltă din spaţiile verzi, pe câmpii şi zonele umede şi sunt active începând cu temperatura de 7°C. Căpuşele fac parte din clasa arahnidelor şi se întâlnesc în toate ţările lumii. Sunt cunoscute aproximativ 850 de specii. Ele sunt paraziţi mici care asemenea păianjenilor, se hrănesc cu sângele organismelor pe care le parazitează cum ar fi: câini oameni, păsări, căprioare, răzătoare mici şi alte animale. Maeştrii ai deghizărilor, căpuşele stau ascunse în vegetaţie unde cu ajutorul senzorilor pot detecta viitoarele gazde din apropiere. Ele se urcă pe organismul gazdă în momentul în care acesta traversează zona de vegetaţie.

Căpuşele cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înţepat şi supt şi se prind ferm de pielea gazdei. Sunt necesare mai multe zile până când sunt săturate cu sânge. În acest timp masa lor corporală creşte semnificativ. Ciclul biologic al căpuşelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le sângele. O femelă adultă consumă cel puţin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă. Astfel se explică creşterea imensă a populaţiei de căpuşe.

Boala poate evolua în trei stadii:

Stadiul I – Borrelioza incipientă, localizată sau „eritemul migrator”

Eritemul migrator este definit ca o leziune cutanată care se manifestă iniţial ca o maculă sau papulă de culoare roşie şi care se extinde în zile-săptămâni, formând o leziune mare, rotundă, deseori cu decolorare centrală parţială. Leziunea singulară trebuie să atingă un diametru de min. 5 cm.

La majoritatea pacienţilor, eritemul migrator este acompaniat de alte manifestări acute, de tip pseudo-gripal: astenie, febră, cefalee, uşoară redoare de ceafă, artragii sau mialgii. Aceste semne şi simptome au, în mod tipic, un caracter intermitent.

Manifestările din stadiul I apar la 2-30 de zile după înţepătura căpuşei.

Stadiul II – Borrelioza Lyme diseminată

Spirochetă se poate răspândi prin vasele de sânge şi limfatice către alte ţesuturi: alte structuri ale pielii, sistem nervos, musculo-scheletal, cardiac. Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva săptămâni până la peste un an de la infecţia iniţială.

Manifestările clinice pot include:
~semne şi simptome generale, pseudo-gripale, mai severe decât în primul stadiu;
~leziuni secundare multiple, asemănătoare eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea iniţială;
Manifestări musculo-scheletale:
~atacuri scurte, recurente, timp de săptămâni/luni sau tumefierea uneia sau mai multor articulaţii (uneori urmate de artrită cronică la nivelul uneia sau mai multor articulaţii);
Neuroborrelioza incipientă:
~paralizie de nerv facial – poate fi bilaterală; „paralizia lui Bell”;
~paralizii ale altor nervi cranieni;
~meningită aseptică, limfocitară;
~radiculo-neuropatii;
~encefalo-mielită – rar; ea trebuie confirmată prin evidenţierea unui titru mai mare de anticorpi anti-B.burgdorferi în LCR faţă de ser;
Manifestări cardiace:
~debut brusc al unor tulburări de conducere atrio-ventriculare de gradul 2 sau 3, cu durata de zile-săptămâni, asociate uneori cu o miocardită.

Palpitaţiile, bradicardia, blocul de ramură sau miocardită că manifestări izolate NU reprezintă criterii clinice de diagnostic.

Stadiul III – Borrelioza Lyme cronică

Acest stadiu neobişnuit apare după câţiva ani de la infecţia iniţială.

Manifestările clinice din această fază sunt următoarele: Artrită Lyme, Acrodermatită cronică atrofică (ACA) şi Sindroame neurologice cronice.

Măsuri de control al bolii

Atitudinea faţă de caz:
~internarea pacientului în spital dacă severitatea bolii o impune, acest lucru fiind la aprecierea clinicianului;
~declanşarea investigaţiei epidemiologice;
~recoltarea de probe biologice conform algoritmului de diagnostic, în vederea stabilirii diagnosticului etiologic;
~instituirea tratamentului antibiotic conform ghidurilor terapeutice aflate în uz;
Atitudinea faţă de contacţi:
~nu este cazul, boala nefiind transmisă inter-uman;
Măsuri generale de prevenţie:
~protejarea organismului în cazul staţionării în scop lucrativ / de agrement în zone cunoscute cu populaţie numeroasă de căpuşe;
~dezvoltarea de programe de control al vectorilor.

MĂSURI DE PROTECŢIE PERSONALĂ ÎMPOTRIVA INFESTĂRII CU CĂPUŞE

Purtarea unor haine dechise la culoare cu pantaloni lungi introduşi în şosete de culoare deschisă şi textură mai deasă.
Purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; papucii/ sandalele sunt excluse.
Utilizarea DEET (Dietil toluamida) drept repelent prin aplicare pe pielea ce va veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizarea de repelenti pe baza de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc).
Tratarea (spălarea şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte) hainelor folosite în teren după activităţi desfăşurate în zone cu potenţial de infestare cu ixodide.
Inspectarea corpului cu atenţie; căpuşele se pot fixă oriunde fără a provoca disconfort la ataşare sau în timpul hrănirii.

CE FACEŢI DACĂ SUNTEŢI ÎNŢEPAŢI DE O CĂPUŞĂ?

În primul rând, NU INTRAŢI ÎN PANICĂ ŞI PREZENTAŢI-VĂ IMEDIAT LA O UNITATE MEDICALĂ.

Dacă nu este posibil să mergeţi la o unitate medicală înlăturaţi prompt căpuşa; aceasta va fi înlăturată cu ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc) prin prinderea cât mai aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul căpuşei să nu rămână în piele. După înlăturarea căpuşelor pielea se va dezinfecta cu acool (70%) şi se va aplica un unguent conţinând un antibiotic cu spectru larg.

Numai o mică parte din oamenii care sunt muşcaţi de căpuşe ajung să fie infectaţi cu Borrelia burgdorferi şi dezvoltă boala Lyme pentru că nu toate căpuşele sunt purtătoare ale sprirochetei. Se consideră că agenţii patogeni pe care îi poate transmite o căpuşă pătrund în organismul nostru numai dacă respectiva căpuşă a stat ataşată de piele (prin muşcătură) timp de cel puţin 36-48 h. Aşadar, dacă îndepărtăm căpuşa în primele două zile de la implantare, riscul de a contracta boala Lyme este extrem de mic!
Sursa:Direcţia de Sănătate Publică Neamţ