„În camera de terapie tu eşti instrumentul muncii tale, tu eşti „medicamentul” pentru ei şi nu poţi avea rezultate dacă nu eşti sincer, autentic şi dăruit”

Pe 2 aprilie s-a sărbătorit Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Aceasta a fost desemnată de către Rezoluția „62/139 a Adunării Generale a Națiunilor Unite şi a fost propusă de către reprezentanţii statului Qatar, susţinută de către toate statele membre şi adoptată la 18 decembrie 2007.
Comuna Bicaz-Chei, Judeţul Neamţ se mândreşte cu unul dintre localnici, Liliana Radu, psihoterapeut Adlerian si psiholog clinician. După absolvirea liceului, această domnişoară frumoasă şi delicată, dar puternică şi dornică să reuşească în viaţă, a plecat în Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2011. Nu s-a oprit aici ci a urmat cursurile de formare în Psihoterapie Adleriană în 2016. Fiind cucerită de copiii care suferă de autism a reuşit să deschidă un Centru de Dezvoltare şi Psihoterapie „Wechange”.
Un om implicat, ambiţios care a luptat pentru a-şi duce la îndeplinire visurile, a acceptat să ne împărtăşească câteva lucruri despre realizările sale şi despre lupta cu această boală, autismul:

„Mă numesc Liliana Radu, am absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti în 2011, de asemenea am absolvit cursurile de formare în Psihoterapie Adleriană în 2016. În urmă cu 4 ani am cunoscut un băieţel foarte special care fusese diagnosticat cu Tulburare de Spectru Autist. De atunci aceşti copii m-au cucerit definitiv! În urmă cu un an şi jumătate am deschis Centrul de Dezvoltare şi Psihoterapie Wechange care îşi propune să fie o sursă de inspiraţie şi suport pentru copiii care întâmpină dificultăţi şi părinţii lor.
De la aceşti copii care la prima vedere nu comunică şi nu îşi exprimă emoţiile am învăţat să comunic, să îmi gestionez emoţiile mai bine, şi mai ales am învăţat să mă bucur de lucruri mici.
Momentan coordonez o echipă de patru terapeuţi şi lucrăm cu peste 30 de copii. Avem parte de două feluri de bucurii: cele de zi cu zi cum ar fi momentul în care un copil spune pentru prima dată un cuvânt, bate pentru prima dată din palme sau sare pentru prima dată şi bucuriile mari, atunci când copiii ies din terapie şi duc o viaţă normală, revenind la evaluare o dată la trei luni doar pentru a ne uimi cât de mult au evoluat.

În camera de terapie tu eşti instrumentul muncii tale, tu eşti „medicamentul” pentru ei şi nu poţi avea rezultate dacă nu eşti sincer, autentic şi dăruit. Odată cu ei învăţăm să fim oameni mai buni şi de multe ori cred că învăţ mai multe de la ei decât învaţă ei de la mine. Recuperarea copilului cu autism este o călătorie spre sine pe care părintele şi terapeutul o fac pentru a descoperi la finalul drumului copilul aşa cum este el, în spatele zidului pe care autismul îl ridică între el şi lume.

Aud de multe ori că autismul nu poate să fie recuperat. Eu cred că autismul în primul rând nu este o boală, este doar un mod diferit de a simţi şi percepe lumea , recuperarea vizează doar a îl ajuta pe copil să treacă peste temerile sale şi să înveţe să împărtăşească unicitatea sa cu ceilalţi.

Aş mai adăuga că autismul este şi un simptom al lumii în care trăim, asemenea acestor copii, nu ne mai privim în ochi, nu mai comunicăm, nu ne mai exprimăm emoţiile adecvat, şi am început să trăim robotic. Ei sunt doar cei care ne condiţionează să schimbăm aceste obiceiuri în interacţiunea cu ei, pentru a schimba aceste comportamente la ei.
Sunt foarte recunoscătoare formatorilor de la Asociaţia Pentru Psihologie şi Psihoterapie Adleriană, pentru că de la ei am învăţat cele mai multe lucruri despre psihoterapie.”