Cea mai mare sărbătoare a creștinilor este sărbătoarea Învierii Domnului

Fără îndoială, cea mai mare sărbătoare a creștinilor este sărbătoarea Învierii Domnului, după cum spune și Sfântul Apostol Pavel că : “dacă Iisus Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi propovăduirea noastră, zadarnică ar fi și credința voastră.”

Imediat după ce Sfinții Apostoli și-au dat seama că Iisus Hristos a înviat din morți erau cuprinși de un mare entuziasm, dar și de frică. Erau unii care se îndoiau, de exemplu Apostolul Toma, care intră în istoria Bisericii cu numele de Toma necredinciosul. Dar pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli la Rusalii, îi convinge că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, încât hotărăsc să predice adevărul despre Iisus Cel înviat la toată lumea cunoscută pe atunci.

Toate popoarele din jurul nostru, bulgarii, rușii, polonii, ungurii și sârbii au fost creștinate fiecare de împărați, cneji sau țări la aproape 1000 de ani după învierea lui Iisus.
Dar poporul român, care este o insulă latină într-o mare slavă s-a născut creștin. Astfel scriitorul bisericesc Origen, mort la anul 254, scria: “ Când Sfinții Apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, Andrei a primit prin tragere la sorți Sciția Minor “ adică Dobrogea de astăzi. Înțelegem așadar că teritoriul țării noastre a fost călcat cu piciorul de către unul dintre Apostolii lui Iisus pe nume Andrei numit și „cel întâi chemat.”

Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia lui Hristos locuitorilor cetăților Tomis și Callatis de la Marea Neagră, adică orașelor Constanța și Mangalia de astăzi. A avut o bogată activitate religioasă, deoarece a numit preoți și chiar un episcop la Odysos pe ucenicul său Amplias. Sfântul Apostol Andrei a ajuns până la poalele munților Carpați, localitatea Nămăiești primid numele de la acest Apostol al lui Hristos. 250 de ani mai târziu la Tomis avem deja un episcop deoarece la 7 martie 304, episcopul Efrem de Tomis este omorât din porunca împăratului Dioclețian, iar în anul 323 moare pentru Hristos episcopul Tit din porunca împăratului Liciniu. În anul 1971 la Niculițel a fost descoperită o biserică străveche iar în interiorul ei s-a găsit un mormânt pe care scrie: „aici au pătimit pentru Hristos, Atalos, Camasis, Filipos și Zoticos.” Moaștele acestor 4 martiri creștini se află astăzi la mănăstirea Cocoș din județul Tulcea. Pe 12 aprilie 372, a cincea zi după Paști, preotul Sansala, în vârstă de 38 de ani este înecat în râul Buzău. În anul 1775 s-a descoperit în satul Biertan pe Târnave o tăblița de bronz pe care scrie în limba latină: „ Ego Zenovius votum posui „ adică „ Eu Zenovius am pus ofrandă.” Tăblița este din secolul IV și cu alte cuvinte ne spune că acum mai bine de 1700 de ani un oarecare Zenoviu dădea ceva de pomană pentru un membru al familiei sale care trecuse la cele veșnice. În județul Buzău este săpată în stâncă o bisericuță ce datează din jurul anului 450, având desene pe pereți cu chipul Maicii Domnului. S-au găsit pe pereții ei urme de ceară, străbunii noștri lipind lumânările pe pereții acelei biserici.

Aceste câteva exemple, și mai sunt și altele, ne dovedesc că în secolele imediat următoare după Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, strămoșii noștri, care erau mai aproape în timp de învățătura lui Iisus și a Apostolilor, venerau pe Fecioara Măria, dădeau de pomană pentru morți și foloseau lumânările în cult.

Mântuitorul a spus: „ Eu sunt Învierea și Viața, cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu.” Și Iisus ne-a dovedit că are putere asupra morții pentru că El Însuși a înviat a treia zi. Credința în Învierea Domnului a constituit pentru strămoșii noștri un izvor nesecat de optimism în viața veșnică. În numele acestei credințe au ridicat biserici și troițe care au străbătut veacurile.

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/religie/cuvant-la-doua-zi-de-pasti-124488.html