Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
sâmbătă 4 iulie 2020
  • :
  • :

Comuna Hangu, străveche aşezare românească

Comuna Hangu, străveche aşezare românească, atestată documentar la 13 februarie 1458, printr-un act emis de Cancelaria domnitorului Ştefan cel Mare, este prezentă pe valea centrală a râului Bistriţa, acolo unde apele dăltuiesc cea mai largă deschidere subcarpatică din Munţii Bistriţei, lângă apele albastre ale lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz, în care se oglindeşte silueta legendară a masivului Ceahlău, care stăpâneşte şi îmbrăţişează, în eternitatea stâncilor, acest ţinut binecuvântat şi de o frumuseţe fără seamăn.

Cu casele risipite pe dealuri, unele dintre ele ascunse de uriaşii brazi, care au înţeles dintotdeauna bucuriile şi necazurile acestor oameni, cu ape ce străbat satele de la un capăt la celălalt, purtând cu ele pagini nescrise din istoria acestor locuri, cu săteni harnici şi prietenoşi, care te întâmpina zâmbind, la orice pas, comuna Hangu are în componenţa sa cinci sate, prezentate de o parte şi de alta a Drumului Naţional 15, respectiv: Rugineşti, Buhalniţa, Grozăveşti, Hangu şi Chiriţeni.

În ceea ce priveşte denumirea acestui ţinut de “Hangu”, trebuie să luăm în consideraţie faptul că, la 1646 misionarul catolic Bandini, călătorind prin Moldova, a constatat că în această zonă , de pe Dealul Doamnei până în Bistriţa „ecoul se rostogoleşte de nouă ori”, am putea să înţelegem că numele de „Hangu” a fost atribuit acestor locuri, tocmai pentru că s-a avut în vedere acest fenomen acustic, chiar dacă el este numai în parte real, vocabula „Hang” însemnând, prin extensie „ecou”, de aici expresia „ a ţine hangu”, adică „a seconda cu tonuri lungi”.

În anul 1903, comunele Hangu şi Buhalniţa, care până acum făceau parte din plasa Piatra Muntelui alături de alte comune, formează singure plasa Ceahlău. Această stare de lucruri nu a durat decât până în anul 1904, inclusiv, pentru că în anul 1905 s-a revenit la vechea organizare teritorială, care va dura până în anul 1925, când, în temeiul noii legi de organizare administrativ–teritorială unitară a ţării, se vor aduce modificări şi în alcătuirea teritorială a judeţului Neamţ. Atunci ia fiinţă comuna Ceahlău, prin dezlipirea satelor Leteşti, Schitul şi Răpciuni.

În urma acţiunii de strămutare (1959 – 1960), din zona lacului de acumulare Bicaz, satele Secu, Rugineşti, Izvorul Alb, Buhalniţa, Izvorul Alb, Buhalniţa, Audia, Răpciuni, Schit şi Bistricioara au fost strămutate parţial, iar satele Poienari, Hangu, Fartagi şi Leteşti au fost strămutate integral. Din intreagă zonă a lacului de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz, au fost strămutate 2.291 gospodării, cu un număr de 18.760 locuitori. După formarea lacului de acumulare au continuat să existe comunele Hangu şi Ceahlău, iar comuna Izvorul Alb a revenit la vechea denumire – Buhalniţa. În anul 1968, comunele Hangu şi Buhalniţa au format împreună, actuala comuna Hangu, care numără 3619 locuitori.

Printre personalităţile de seamă ale Comunei Hangu amintim pe istoricul Constantin Mătasă – întemeietor al Muzeului de istorie din Piatra Neamţ, care astăzi îi poartă numele, compozitorul Gavriil Galinescu, care a scris piese corale renumite şi a compus muzică religioasă, învăţătorul Teoctist Galinescu – fondator şi preşedinte de onoare al Fundaţiei Culturale Gavriil Galinescu şi iniţiatorul publicaţiei locale „Ţara Hangului”.

Sursa: comunahangu.ro