Generația 1988 – 1992 – Prietenia … o legătură pe viață

Prietenia…o legătură pe viață, ce trebuie prețuită și „întreținută” cu revederi, cu împărtășirea sentimentelor și a momentelor ce destinul le înșiră pe foile vieții.
Cristina Trif, un om cu suflet sensibil, nu poate, de fapt, nu vrea să dea uitării anii copilăriei, anii de școală, colegii, prietenii, de aceea, începând cu anul trecut, a „alertat” Generația 1988 – 1992, care a absolvit Școala Generală Mărceni, Bicaz, promoția 1988 și Liceul „Carol I” Bicaz, promoția 1992, și au promis ca măcar o dată pe an, să se întâlnească pentru ca preț de câteva clipe să dea uitării tumultul vieții și să reintre în pielea de adolescent.
Așa au făcut! Anul acesta, în data de 16 iunie, luna copilăriei, Generația 1988 – 1992 a adus culoare orașului Bicaz, l‑au umplut de amintiri și de râsete, au imortalizat momente prețioase în imagini.
Cei care au răspuns „Prezent” invitației Cristinei, nu au regretat, ci s‑au bucurat din plin de prietenia colegilor de școală, de banchetul celor 44 de ani care au zburat atât de repede.

” Recunosc că sunt o mare nostalgică a vremurilor copilăriei. Pentru mine, anii aceia sunt magici, fericiți, în ciuda apogeului crizei alimentare, iar apoi a chinuitoarei tranziții spre democrație. Anii de școală sunt o adevărată “epoca de aur” a vieții mele. În funcție de ce vreau să-mi amintesc, privesc totul printr-un caleidoscop și mereu văd altceva: vacanțe idilice la bunici, recreațiile de la școală, cărțile cu povești, programul TV de numai 2 ore, desenele cu Veronica și pe toți colegii mei. De curând ne-am revăzut și sunt tare fericită. Să știți că ne-am arătat unii altora exact așa cum suntem, cu împliniri, cu neliniști, cu bucurii…Nu a vorbit nimeni despre averile materiale acumulate, ci despre cele sufletești, despre familie, despre alegeri profesionale diferite pe care unii dintre noi le-am făcut. Cu excepția faptului că ni s-au maturizat un pic fețele, suntem aceiași, dragi colegi. Demni. Corecți. Organizați.
Nu ne-am pierdut principiile căpătate în școală, nici măcar ticurile. Cel mai mult m-am bucurat să descopăr că sufletele ne-au rămas la fel de entuziaste ca la 18 ani. Din păcate, nu am trăit cu toții această emoție și de aceea am decis să scriu despre revederea noastră. Îmi doresc din tot sufletul ca și acei colegi care ne-au lipsit, să simtă măcar un pic din farmecul unei asemenea întâlniri privind pozele noastre din grup.
Îmi mai doresc,ca prin inițiativa mea să impulsionez și alte serii de absolvenți să se regăsească după 10,20,30 și, de ce nu, chiar mai mulți ani. Momentele acestea cântăresc enorm în viața unui om și nu trebuie ratate, doar fiindcă unii au impresia că nu au fost apropiați unii de ceilalți cu ani în urmă.
Mulțumesc din toată inima mea celor care au răspuns cu DA. Vă iubesc pe toți și așa cum mai spus, ne revedem la anul! ” ,ne‑a declarat Cristina Trif.