In memoriam ~Chindea Iosif~ Odihnă liniștită în loc divin!

Au trecut câteva zile de când nu te-am mai văzut,însă doar acum pot să încerc să-mi adun gândurile,să-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima tristețea și regretul! Deși,poate pentru restul lumii ești doar un bătrânel ce a plecat dintre noi,pentru mine ești “tatucul meu” ce m-a văzut crescând,m-a făcut să râd și îmi dădea mereu bomboane,chiar de nu mai sunt copil.Uite,realizez că și acum folosesc timpul prezent atunci când vorbesc despre tine pentru că nu pot să cred că dimineața nu mai ești la ușa casei tale așteptând să mă trezesc,doar pentru a-mi face cu mâna! Un om ce mi-a “transmis” multe dintre caracteristicile sale și erai tare bucuros pentru asta; îți port privirea în ochii verzi, pe care ți i-am mângâiat până în ultima clipă! Tare dureros a fost să te văd suferind atât de mult; deși ai fost puternic și ai luptat pentru viață, te-ai stins pas cu pas:” Cum să nu vă mai văd?!Sunteți ai mei…!” Mi-am vărsat tristețea în lacrimi,dar cred cu tărie că acum zâmbești printre nori și că ești bine,că nu te mai doare nimic! Un bărbat frumos ce a atras multe priviri în tinerețe,un om puternic ce a trăit greutatea războiului,a avut o viață simplă,dar frumoasă în mijlocul copiilor săi,alături de aleasa lui! Nu mi-am luat “ la revedere” prin cuvinte pentru că refuzam să cred că te duci,deși erai tot mai slăbit. Te-am mângâiat pe frunte,așa cum îți plăcea ție, și ți-am făcut cu mâna…nu o să uit niciodată cât te-ai străduit să îmi întorci salutul…
Odihnă liniștită în loc divin,alături de îngeri!Oi mai merge din când în când la cimitir să îți mai povestesc despre noi…