Intrarea Maicii Domnului în Biserică-Vovidenia . Obiceiuri și tradiții.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică-Vovidenia

Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care, potrivit tradiției, Sfinții Ioachim și Ana au adus pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Ea va rămâne la templu până la vârsta de 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire, fusese hărăzită Domnului, de către pă­rinții ei.

Nașterea și copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în alte cărți ale Noului Testament. Amănunte despre aceste etape ale vieții sale sunt consemnate într-o apocrifă din sec. al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”.

Sfintele cărți bisericești istorisesc că Ana, cea pururea pomenită, care mai toată viața ei a fost stearpă, luând îndemn din Cartea Sfântă la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era și ea stearpă-maica Prorocului Samuel, îl rugă împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Stăpânul firii să le dăruiască lor un prunc. Ei făgăduiau că dacă le va împlini cererea, îl vor închina lui Dumnezeu. Și așa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut pricină mântuirii neamului omenesc-pe Născătoarea și pururea Fecioară Maria. Iar când ea a împlinit trei ani, a fost luată de către părinții ei, dusă la templu și încredințată preoților. Astfel, arhiereul Zaharia, a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul unde o dată pe an intra doar el. Fecioara Maria a rămas acolo timp de doisprezece ani.

Obiceiuri de sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Numele de Vovidenie provine din slavonă și înseamnă „ceea ce se face văzută”. Tradiția populară spune că, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. În această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiți și se împart pomeni. Este bine ca lumânările și focul să ardă toată noaptea. Seara e bună și pentru previziuni meteorologice. Dacă în noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar dacă ninge, va fi o iarnă bogată în zăpadă. Tot în popor, această sărbătoare este asociată metaforei luminii, prezența în diferite legende și superstiții. Astfel, sărbătoarea este cinstită pentru a avea o vedere bună și a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candela, lumânarea, soarele, focul. Tot în ziua de Vovidenie, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ținute la lumină și căldură, ele înmuguresc și înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? De ce tocmai măr, de ce tocmai flori? Pentru că bătrânii noștri știau de la bătrânii lor că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă această va înflori până de Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguță flori dalbe.

Sursa: crestinortodox.ro