Istoricul comunei Hangu, străveche așezare românească, atestată documentar în 1458

Comuna Hangu, straveche asezare romaneasca, atestata documentar la 13 februarie 1458, printr-un act emis de Cancelaria domnitorului Stefan cel Mare, este prezenta pe valea centrala a raului Bistrita, acolo unde apele daltuiesc cea mai larga deschidere subcarpatica din Muntii Bistritei, langa apele albastre ale lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz, in care se oglindeste silueta legendara a masivului Ceahlau, care stapaneste si imbratiseaza, in eternitatea stancilor, acest tinut binecuvantat si de o frumusete fara seaman.

Cu casele risipite pe dealuri, unele dintre ele ascunse de uriasii brazi, care au inteles dintotdeauna bucuriile si necazurile acestor oameni, cu ape ce strabat satele de la un capat la celalalt, purtand cu ele pagini nescrise din istoria acestor locuri, cu sateni harnici si prietenosi, care te intampina zambind, la orice pas, comuna Hangu are in componenta sa cinci sate, prezentate de o parte si de alta a Drumului National 15, respectiv: Ruginesti, Buhalnita, Grozavesti, Hangu si Chiriteni.

In ceea ce priveste denumirea acestui tinut de “Hangu”, suntem de parere trebuie sa luam in consideratie faptul ca, la 1646 misionarul catolic Bandini, calatorind prin Moldova, a constatat ca in zona noastra, de pe Dealul Doamnei pana in Bistrita „ecoul se rostogoleste de noua ori”, am putea sa intelegem ca numele de „Hangu” a fost atribuit acestor locuri, tocmai pentru ca s-a avut in vedere acest fenomen acustic, chiar daca el este numai in parte real, vocabula „Hang” insemnand, prin extensie „ecou”, de aici expresia „ a tine hangu”, adica „a seconda cu tonuri lungi”.

In anul 1903, comunele Hangu si Buhalnita, care pana acum faceau parte din plasa Piatra Muntelui alaturi de alte comune, formeaza singure plasa Ceahlau. Aceasta stare de lucruri nu a durat decat pana in anul 1904, inclusiv, pentru ca in anul 1905 s-a revenit la vechea organizare teritoriala, care va dura pana in anul 1925, cand, in temeiul noii legi de organizare administrativ–teritoriala unitara a tarii, se vor aduce modificari si in alcatuirea teritoriala a judetului Neamt. Atunci ia fiinta comuna Ceahlau, prin dezlipirea satelor Letesti, Schitul si Rapciuni.

In urma actiunii de stramutare (1959 – 1960), din zona lacului de acumulare Bicaz, satele Secu, Ruginesti, Izvorul Alb, Buhalnita, Izvorul Alb, Buhalnita, Audia, Rapciuni, Schit si Bistricioara au fost stramutate partial, iar satele Poienari, Hangu, Fartagi si Letesti au fost stramutate integral. Din intreaga zona a lacului de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz, au fost stramutate 2.291 gospodarii, cu un numar de 18.760 locuitori. Dupa formarea lacului de acumulare au continuat sa existe comunele Hangu si Ceahlau, iar comuna Izvorul Alb a revenit la vechea denumire – Buhalnita. In anul 1968, comunele Hangu si Buhalnita au format impreuna, actuala comuna Hangu, care numara 3619 locuitori.

Printre personalitatile de seama ale Comunei Hangu amintim pe istoricul Constantin Matasa – intemeietor al Muzeului de istorie din Piatra Neamt, care astazi ii poarta numele, compozitorul Gavriil Galinescu, care a scris piese corale renumite si a compus muzica religioasa, invatatorul Teoctist Galinescu – fondator si presedinte de onoare al Fundatiei Culturale Gavriil Galinescu si initiatorul publicatiei locale „Tara Hangului”.

Primaria Hangu