Mănăstirea Durău este o mănăstire ortodoxă de călugărițe, situată în localitatea Durău, comuna Ceahlău

Mănăstirea Durău este o mănăstire ortodoxă de călugărițe situată în localitatea Durău din comuna Ceahlău (județul Neamț). Construcția ei datează din secolele XIX – XX.

Mănăstirea Durău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-B-10607 și fiind alcătuită din următoarele 6 obiective:

Biserica „Buna Vestire” – datând din 1835, având codul NT-II-m-B-10607.01
Casa mitropolitului Veniamin Costachi – datând din anul 1832, având codul NT-II-m-B-10607.02
Casa monahului Varahil Moraru – datând din sec. al XIX-lea, având codul NT-II-m-B-10607.03
Stăreția – datând din sec. al XIX-lea, având codul NT-II-m-B-10607.04
Clopotnița de zid – datând de la începutul sec. al XX-lea, având codul NT-II-m-B-10607.05
Clopotnița de lemn – datând din perioada 1830 – 1835, având codul NT-II-m-B-10607.06

Cu sute de ani în urmă, credincioși cucernici s-au așezat în jurul muntelui Ceahlău. Pustnicii au trăit în grote, nevoindu-se în aceste locuri vitrege. În anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe.

Mănăstirea Durău este situată la o distanță de 5 km de Cascada Duruitoarea, de la care și-a luat numele. Existența unui schit de maici la poalele Ceahlăului datează încă de la anul 1600, el fiind condus într-o vreme de maica Mariana, fiică de voievod moldovean și nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Mănăstirii Durău are loc într-un act din anul 1779, stareță fiind la acea vreme schimonahia Nazaria. În anul 1787, schimonahia Nazaria a fost numită ca stareță a Schitului Văratec, ea fiind urmată acolo de toate maicile de la Schitul Durău. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii Văratec în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif.

Ca urmare a faptului că așezământul de la Durău era abandonat, mitropolitul Veniamin Costachi l-a transformat în 1802 în schit de călugări.Ieroschimonahul Petru a adus la Durău călugări de la schiturile din apropiere. Pe la 1830, schitul Durău se afla sub ascultarea Schitului Hangu.

Biserica de lemn a schitului s-a deteriorat odată cu trecerea anilor astfel că pe locul unde se afla ea a fost construită în perioada 1832-1835 o biserică de zid, mai trainică. Ridicarea noii biserici s-a realizat de către câțiva călugări de la mănăstirile Neamț și Secu, ajutați de schimonahia Safta Brâncoveanu și de , prin osârdia egumenului (nacealnicul) Ghervasie, originar din Mănăstirea Neamț. Cheltuielile au fost suportate de trei negustori înstăriți din Piatra Neamț (frații Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici). Tot în 1835 a fost construit și un turn-clopotniță de zid, cu două etaje. Biserica a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi, primind hramul „Buna Vestire”.

Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice având următorul cuprins: „Biserica Bunei Vestiri a pre Sf. Născătoarii de Dumnezeu zidită în zilele Pre Înalțatului Domnu Mihail Grigoriu Sturza Voevod, cu blagoslovenia Preosfintului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul acelor ce au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșii sale părintele Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghie și Ioan Prosie, și Vasilie Iliovici. Sihăstria Durăul în Muntile Pionul. 1835”.

Sursa: wikipedia