Minunăţiile lucrate manual sau ţesute la stative încă există în casele din Bicaz‑Chei

Se apropie cu paşi repezi Paştele, iar gospodinele de pe Valea Bicazului au început deja curăţenia generală. Pe ruda(sârmă/sfoară pe care se întind rufele la uscat) din grădina unei femei din Bicaz‑Chei am zărit întins un covor tradiţional de o frumuseţe rară. Fiindcă modernismul tăbărăşte peste noi cu o rapiditate şi o cruzime de nesdescris, nu am crezut că mai există cineva care încă îşi mai împodobeşte casa cu astfel de minunăţii lucrate manual sau ţesute la stative.
Nu m‑am putut abţine şi am îndrăznit să întru, iar femeia m‑a primit atât de frumos! Mi‑a permis să fotografiez ţoalele aşezate în ordine şi pe care se pregătea să le scoată de la naftalină pentru a le aerisi, carpetele de pe pereţi, aşternuturile de pe pat, preşurile, o icoană cu Iisus şi mi‑am dat seama că totul din acea cameră era lucrat de mână şi că acolo plutea în aer tradiţia, istoria, frumosul.
Îi mulţumesc pentru că preţ de câteva minute mi‑a oferit o stare de bine şi m‑a condus pe meleagurile tinereţii ei. Încerc ca prin aceste imagini să vă împărtăşesc din bucuria pe care am simţit‑o păşind într‑o lume care, din păcate, este pe cale de dispariţie.