Nemultumirile targ nemtenilor

      Cu toții ne plângem, mai des sau mai rar, de anumite lipsuri sau probleme, care par atât de normale în orașul și secolul în care trăim. Unii nu au tăria să le rostească cu glas tare când sunt întrebați. Le este rușine să mărturisească faptul că duc o viață sub nivelul mediu, că au datorii pe care nu le pot achita, că muncesc pe un salariu de nimic sau că nu au un loc de muncă.

      Majoritatea oamenilor și-au pierdut speranța că le va fi mai bine. Mă refer la cei care ÎNCĂ locuiesc în Târgu Neamț. Din nefericire, tinerii pleacă în străinătate, unde fac munca de jos, deși au studii superioare. Își lasă bătrânii și copiii acasă, iar aceștia supraviețuiesc aici cu banii primiți de la rudele plecate.

      Cel puțin jumătate din locuitorii orașului Târgu Neamț sunt persoane de vârsta a treia, iar bătrânețea înseamnă, totodată, probleme de sănătate. Nu puțini sunt cei care se plâng de situația sistemului medical: lipsa de interes a doctorilor, condițiile din Spitalul Orășenesc, necesitatea de a da șpagă pentru a ți se acorda atenția necesară, medicamentele scumpe.

      Nu am întâlnit niciun cetățean care să afirme că e mulțumit de pensia lui, ba dimpotrivă, toți susțin că banii sunt insuficienți pentru un trai decent.

      Adolescenții sunt nemulțumiți în general de inexistența unor locuri de distracție în oraș. Și-ar dori reabilitarea ștrandului din parcul de la poalele Cetății Neamț.

      Gropile de pe străzile orașului sunt un alt motiv de fustrare. Nu puțini sunt cei care afirmă că își strică mașinile și consideră că plătesc degeaba impozitul.

      Totuși, lipsa locurilor de muncă pare a fi problema principală în Târgu Neamț. Bărbații muncesc cu ziua, la negru, pentru a pune un ban pe masă. Lista locurilor de muncă existente conține doar joburi pentru persoanele necalificate, iar cei cu studii superioare sunt dezavantajați de aptitudini și diplomele obținute, fiindcă angajatorii nu își permit să-i plătească cu o sumă mai mare decât salariul minim pe economie.

      Nemulțumiri au și angajații, fiindcă sunt nevoiți să muncească peste program, dar primesc la sfârșit de lună un salariu insignifiant comparativ cu cheltuielile lunare.

      Am descoperit și o parte din nemulțumirile personale ale unor târg nemțeni: inexistența becului pe stâlpul de iluminare publică, vecini cu probleme psihice, rezultatele dezamăgitoare obținute de echipa locală de fotbal Cetatea ș.a.m.d.

      Citiți în continuare nemulțumirile târg nemțenilor care au avut amabilitatea și curajul de a le rosti cu glas tare:

       Lenuța, 62 ani: Stau pe strada Eternității. O parte de stradă e asfaltată. Toarnă ciment câte 10 metri pe an… în ritmul asta ajung în fața porții mele peste 10 ani! Trec mașinile pe acolo și lasă o colbăraie de înghițim numai praf.

Mă mai deranjează că trebuie să dau bani la doctori. Nu-și cer, dar se așteaptă să le pui în buzunar.

Firma la care lucra soțul meu a dat faliment acum 10 ani. De atunci nu a mai lucrat, fiindcă de la o anumită vârstă, nimeni nu te mai angajează. Ca bărbat, iese la pensie de drept la 65 de ani, mai are doi ani de așteptat ca să poată lua acel venit, pentru atâția ani de muncă. Asta e dreptate?

      Elena B., 22 ani: Termin postliceala și mi-e frică fiindcă nu o să am unde lucra. Ca să intri asistent medical, trebuie să dai 100 de milioane șpagă, plus că ai nevoie de relații, că altfel nu-ți ia banul. Așa am auzit și nu m-ar mira dacă e adevărat.

O nemulțumire mai minoră e faptul că vara aș prefer să merg zilnic la strand aici, în Târgu Neamț, nu doar de două, trei ori la Piatra Neamț. Vechiul ștrand ocupă un sfert de parc, e mare și ar putea fi reamenajat. Ar face Primăria bani, ar fi și târg nemțenii mulțumiți.

      Costi V., 27: Sunt nemulțumit de întregul sistem, dar cel mai mult mă enervează lipsa de interes pentru tineri. Sunt căsătorit, amândoi avem studii superioare. Stăm în chirie, eu am un salar de 1000 de lei, iar nevasta are câteva zile de când lucrează la un bar, chelneriță, deși a terminat Facultatea de Drept! E frustrant! Suntem nevoiți să împrumutăm bani lunar ca să putem supraviețui. Așa merită tratată o familie de tineri care a ales să rămână acasă în loc să migreze în străinătate? Nesimțire maximă!

      Mihai, 65: N-am femeie, asta mă deranjează. În rest, nicio problemă, orașul pare din ce în ce mai la locul lui.

      Simona, 39 ani: Am un nebun în bloc! Vorbesc serios. Toți vecinii se plâng, s-au dus și la poliție, dar nimeni nu face nimic. E bolnav psihic, a fost și pe la Iași. Bate prin pereți noaptea, pe la 2,3. Are părinți care stau la casă și am înțeles că mama lui ia și pensie de însoțitor, deși el stă singur. Măcar să-l ia acolo cu ei, să aibă grijă de el. Vecina de dedesubt e înnebunită de cap. Stă singur în garsonieră, pe strada Mărășești, bloc B36

      Valentin H., 26 de ani: Principala mea problemă sunt drumurile din oraș, sufăr, dacă se poate spune așa! În afară de centru, nicio stradă nu e cum ar trebui să fie. De exemplu, pe strada mea (str. Eternității) e pietriș și sunt gropi. Măcar să dea cu lama și să îndrepte, nu mai zic să pună ceva peste. Plătim impozit la mașină.. pentru ce anume?! Iarna, de cele mai multe ori, nu trecea nimeni cu lama până nu trimiteam mail la Primărie.

Și șanțul săpat lângă azilul de bătrâni, unde ți se rupe mașina! De fap, nu e doar un șanț, sunt DOUĂ!

Încă ceva: intersecția de la Humulești! Se oprește în intersecție ca în pădure, fiecare cum vrea, iar poliția trece și nu face nimic de obicei. Dar dacă aș parca eu pe trecerea de pietoni, în secunda doi ar fi pe mine. Nu mi se pare corect!

Nu ne rămâne decât să sperăm că va dispărea indiferența asta!

      Ioana R., 81 ani: Am 4 milioane pensie după 37 de ani vechime. Am noroc că mai pun un cartof, o ceapă în pământ. Dau 3 milioane pe pastile, nu mai zic de lumină, cablu, apă, butelie. Abia îmi ajung banii de pe o lună pe alta. Numai eu știu cum mă chinui la anii ăștia. Mi-a murit și bărbatul, copii îs plecați în lume. Să n-ajungi fata mamii zilele mele!

      Diana P, 17 ani: Problema mea e că părinții mei au fost nevoiți să plece în străinătate, iar pe mine m-au crescut bunicii. Am de toate, haine de firmă, bani de o ieșire, însă asta nu compensează lipsa lor. Inițial, au zis că se întorc acasă după ce termină de achitat datoriile, dar acum vor să vin eu la ei, să rămânem definitiv în Franța. Se gândesc că acasă nu și-ar găsi de muncă și așa e. Să creeze joburi pentru oameni și să-i plătească la nivelul Uniunii Europene, altfel în 20 de ani vor fi numai bătrânii și cu primarul în Târgu Neamț!

Altă problemă o am cu cei de etnie rromă. Preferam prezența câinilor vagabonzi, măcar ăia nu te scuipă dacă nu le dai ceva!

      Florin, 55 ani: N-am unde munci, asta e problema. Nu că nu vreau sau că nu știu să fac nimic. Nu e unde! Și dacă n-ai un venit lunar, trăiești numai în stres că, ba îți taie lumina, ba gazul. Nu ma zic de copii, care au așteptări de la tine, să le cumperi de toate. Cum să le zici că n-ai cu ce?! În curând ar trebui să ies la pensie, până atunci… muncesc cu ziua pe ici, pe colo.

      Cristina T., 32: Gropile de pe străzi! Lunar, trebuie să duc mașina în service. Nu-mi dă nimeni bani s-o repar. Du-te pe la autogară sau pe Mărășești înspre Brusturi și-o să înțelegi la ce mă refer. Pentru ce plătesc atâția bani pe impozite?!

       Iulian D., 26 ani: Străzile sunt pline de gropi. Mici, dar suficiente încât să-ți zdruncine mașina destul de tare.

Vânzarea în piață nu mai merge. Comerțul e făcut de PPT și chinezi. Vin, iau banii de la târg nemțeni și-i duc mai departe la București. În loc să-i facem noi, care suntem impregnați în comunitatea locală și să rămână banul la noi în oraș. Ar trebui fugăriți marii industriași ca să circule banii cu revers tot aici în Târgu Neamț. Să se facă o investiție bazată pe producție, nu pe consum. Să producă ceva și să exporteze în alte orașe/țări, iar banii să vină tot la Târgu Neamț. Așa s-ar crea și locuri de muncă, iar economia orașului ar înflori, pas cu pas.

Strada Mihail Sadoveanu, Humuleștii noi. Toți stâlpii au bec, numai ală din fața casei mele nu are. Nu că e ars, nu are deloc! Vreau și eu bec pe stâlp.

      Costică, 52: În primul rând, nu avem unde lucra. Dacă găsești, vor să muncești 12 ore pe zi pentru 7, 8 milioane pe lună. Nu-ți convine, te dă afară și aduce alt prost care tace. Lipsa locului de muncă îmi deterirorează toată viața!

      Ionuț, 31 de ani: Jandarmii din piață nu fac nimic toată ziua, doar se plimbă de ici- colo. E plină zona de țigani, s-au înmulți de când e cald afară, dar nimeni nu îi alungă.Ți-e și greață când îi vezi acolo, unde se vând gogoși. De multe ori, nici nu mai cumpăr, mă duc să iau de unde e mai scump, altfel nu îi pot mânca.

Și golăneala de la Rapid. Pe la 2, 3 noaptea ies din bar, țipă, se bat… nu știu. E periculos pentru oricine trece. Eu aud totul, stau în zonă și nu am termopane. Noroc că-mi pun dopuri în urechi

      Mirela S., 17 ani: M-am săturat de țigani! Mi-e și frică să merg prin gangul de la piață sau pe străzile lăturalnice. O dată, a sărit un țânc să-mi fure telefonul din mână! Nu mai zic ce miros și ce mizerie lasă după ei.

În rest… alocația! Îmi cumpăr trei caiete, două pixuri și s-a terminat “venitul” meu lunar. E mama în Italia și-mi trimite ea bani. De ce crezi că a plecat de acasă? Nu găsea de muncă aici, încă o nemulțumire în orașul nostru mult iubit, din cauză că nu sunt joburi, pleacă toți tinerii (20-35 de ani) din Târgu Neamț. Cel mai probabil, și eu voi fi nevoită să plec după ce îmi termin studiile, deși nu vreau!

      Valentin S., 26 ani: Câinii vagabonzi! Îi urăsc, mor de ciudă când îi văd că trec pe lângă mine. Ce-i drept, sunt mai puțini, dar tot sunt. Și persoanele de etnie dubioasă: cer bani și, dacă văd o fată sau un copil, îi intimidează. Dacă nu primesc bani, scuipă și înjură.

O altă nemulțumire e că în Târgu Neamț nu există o farmacie nonstop. Dacă te iau durerile în miezul nopții, stai așa până dimineață. Măcar să facă una la Spital, că tot au personal zi și noapte acolo.

Și mai am o nemulțumire: Cetatea a lăsat-o moale în ultimul meci!

      Vasile D., 31 de ani: Mă deranjează faptul că nu se ia o atitudine fermă în privința minorității rrome. Restul nemulțumirilor le păstrez pentru mine… deocamdată!

      Ileana F., 59 ani: Au tot schimbat locul trecerii de pietoni. Nu mai știu pe unde să trec strada, ieri era să mă calce o mașină la Policlinică în față! Oricum, peste tot e vopseaua ștearsă. Să le dea cu o badana de var din când în când!

Și să facă ceva cu doctorii, să le dea salarii mari ca să nu mai fim nevoiți să băgăm noi mâna în buzunar, că nu avem de unde!

      Aneta, 80 de ani: Acum 40 de ani s-a făcut canalul de scurgere exact în spatele casei mele, la 1-2 metri distanță de temelie. Au trecut mulți ani de atunci, iar casa a îmbătrânit. Bărbatul meu a încercat să consolideze zidurile canalului, dar a murit acum 4 ani. Nimeni nu vine să vadă, să facă ceva acolo, să întărească zidurile. Mi se duce casa la vale! Aș plăti eu pe cineva să repare, dar cu ce bani?! Am patru milioane pensie…

      Eugen, 61 ani: Am de toate…numai sănătate nu. Nemulțumirea mea e doar când mă duc la medic. Până nu scot ceva din portofel, nu mă bagă în seamă, mă tratează ca pe un cerșetor dacă nu le dau dreptul.

Și mă mai deranjeză lipsa de respect a copiilor din ziua de azi. Nu au cei șapte ani de acasă, abia dacă zic “bună ziua”, fumează, beau, se droghează și trec prin școală ca gâștele prin apă.

      Paul C., 24 ani: Am multe nemulțumiri, dar cea pe care aș vrea s-o scrieți cu majuscule e legată de CERȘETORI! Sunt oripilat de micuții mucoși care se țin după tine zeci de metri, „să le dai un bănuț”.

Sensul giratoriu de la Humulești. De ce l-au scos? Era mult mai fluent traficul. Și încă o problemă: parcările de pe Aleea Târgului… sunt INEXISTENTE!

      Maria A., 44 ani: Cea mai mare nemulțumire e că școala nu mai e școală. Am un băiat de 15 ani. Am dat bani pe uniforme, dar cică nu e obligatorie, o poartă numai la ocazii speciale. Vine acasă și-mi spune că fac glume colegii pe seama lui, că el nu are cămașă de la nu știu care firmă scumpă! I-aș cumpăra, dar nu îmi permit, am 8 milioane de lei salariu și 3 copii de întreținut! Din alocație, nu-și pot cumpăra nici măcar o pereche de blugi, e bătaie de joc. Și se mai bat cu pumnul în piept că suntem în UE…

      Paul A, 38 de ani: Plopii din fața Judecătoriei Târgu Neamț! M-a prins ultima ploaie sub acel copac și acolo era să rămân… Din cauza vijeliei, a căzut o creangă groasă la 2 mm de mine! Să taie ce-i uscat.

În rest… salarii mici, prețuri mari, ca peste tot în România. Nu e de mirare că orașul ăsta e populat de oameni în vârstă și copii mici. Tinerii pleacă în străinătate fiindcă n-au încotro. Și dacă dau de gustul banului, nu se mai întorc în sărăcia de acasă. Să facă locuri de muncă, să plătească bine, altfel în câțiva ani de zile, locul ăsta rămâne pustiu!

      Georgiana F., 20 de ani: Noi, tinerii, nu avem unde să ne distrăm în oraș. În afară de Royal și Forest, nu mai e niciun club ca lumea în Târgu Neamț. Trebuie să mergem la Ocea, la discotecă. Altă distracție, alți bani pe taxi! Și nici McDonalds nu există în oraș, toți facem naveta la Piatra Neamț sau la Suceava când ne este poftă de un happy meal! Mă duc de trei ori la Piatra și de patru ori la Ocea și-am terminat salariul lui tata! Apropo de navetă… cam toți mergem vara tot la Piatra, la ștrand. Avem în Târg, bazinul din Parcul de la Cetate, dar e în paragină de când mă știu…

      Dragoș, 47 de ani: Salarii mici. Asta spune totul. N-ai bani, ai probleme cu facturile, cu nevasta, cu copii care au pretenții de la tine să le dai… ăștia mici nu știu de “nu”. Dacă ceri mărire, te dă afară, stau destui la rând, să intre în locul tău.

Am o problemă și cu țiganii, care au ieșit în ultima lună ca ciupercile după ploaie. Nu sunt rasist, nu e vorba de nație, e vorba de ăștia care stau cu mâna întinsă sau se leagă de copii și bătrâni dacă nu primesc bani. Să-i strângă și să-i ducă pe pustii!

      Maria, 16 ani: Nu merge netul în Parcul Central! Apare rețeaua, se conectează, dar nu pot deschide nicio pagină. Să rezolve problema sau să-l scoată de tot. Și aș vrea să am unde merge vara la plajă, în afară de malul Ozanei, unde se adună toți țiganii și ești nevoit să pleci până la urmă. Să facă ștrandul din parc de la Cetate, să ne răcorim acolo când e frumos afară. Mai degrabă beau un suc și-mi cumpăr o înghețată aici, în Târgu Neamț, decât să dau bani pe autobuz și să pierd atâta timp până la ștrandul din Piatra. Oare îl vor face până împlinesc eu 30 de ani?!

      Denisa, 18 ani: Țiganii! Oriunde îți întorci privirea, e imposibil să nu dai de doi, trei pe stradă. Am impresia că se transformă Târgu Neamț într-o caravană. Degeaba se plantează lalele prin oraș, degeaba avem atâtea puncte de interes turistic. Imediat după ce se dă jos din mașină (dacă apucă) turistul e asaltat de copii de etnie rromă sau femei cu bebeluși în brațe, care cerșesc insistent și strică toată imaginea orașului. În curând, se va schimba denumirea în Târgu ȚIGĂNESC!

      Alexandra, 22 de ani: Pe mine mă deranjează promisiunile inutile care se tot fac cu referire la canalizarea de pe strada Cetății. Un lucru e relativ bun, au adus de vreo săptămână o parte din material și le-au împrăștiat pe toată lungimea străzii. De atunci, n-am văzut pe nimeni apucându-se de lucru. Când vor începe lucrările, numai ei știu!

      Vasile C., 45 de ani: Iau 10 milioane salariu lunar și muncesc zilnic de la 7.00 la 15.00. Era să mă dea afară când am cerut mărire. Ce faci cu 10 milioane în ziua de azi? Plătești două facturi pe timp de iarnă, apoi mori de foame! Am copil la facultate, noroc că ia bursă, altfel trebuia s-o abandoneze.

Ne ferește Dumnezeu de boli, că oricum nu ne-am permite să ne tratăm. La spitalul din oraș, sunt aceleași condiții de 100 de ani, iar doctorii- majoritatea cu nasul pe sus, se uită la tine abia după ce le umbli la buzunarul de la halat. Dacă le dai puțin, nu e bine. Dacă le dai mult, se sperie că ești pus de Poliție. Acum 7 ani s-a dus tata pe picioarele lui la Spital. După o săptămână sau două, când l-au externat, l-am scos în cărucior, nu se putea ține pe picioare singur. Și de-atunci, zace la pat.

      Mihai R., 69 de ani: Am pensia mică. Nici nu ți-aș zice mai multe, că mi-e rușine de cum am fost și cum am ajuns la bătrânețe, după atâția ani de muncă grea.

Și lumea nu mai are bun simț, copii sunt din ce în ce mai sălbatici, nu știu ce îi învață la școală. Anul trecut am călcat strâmb din cauza unei gropi pe care nu am văzut-o. Au trecut oameni pe lângă mine, dar unul nu mi-a dat o mână de ajutor să mă ridic.

Nu am întâlnit pe nimeni care să se plângă de lipsa culturii sau că n-ar avea patriotism. Nici de lipsa atitudinii în rândul târg nemțenilor. Câți dintre noi iau atitudine în fața unei nedreptăți? Câți au curajul să-și ceară și să-și susțină drepturile?

      Ioana, 39 de ani: Salarii de mizerie și muncă multă. N-ai ce comenta, trebuie să taci și să înghiți, că alt loc de muncă nu găsești în Târgu Neamț. Și banii ceruți periodic pentru parohie. Eu nici nu mă duc la biserică,când e sărbătoare, merg la mănăstire. M-a amenințat dascălul că daca nu plătesc contribuția , nu vine preotul să sfințească mormântul părinților. Nu pot să vă dau nume, că o să am probleme daca spun cine!

      Problemele târg nemțenilor nu uimesc pe nimeni, par banale pentru unii. Anormalitatea a devenit normalitate. E normal să nu ai unde munci, e normal să-ți plece părinții în străinătate ca să te poată întreține, e normal ca tinerii sa nu-și poată întemeia o familie acasă, fiindcă nu-și permit o locuință sau creștere unui copil. Tragic este faptul că problemele persistă, nu își găsesc rezolvare.

Andreea Trăsnea

 

Articolul Nemultumirile targ nemtenilor a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.