Pelerinaj la mânăstirile Sihla și Sihăstria, de Sfânta Teodora

         În jur de 1500 de credincioși din toate colțurile țării au venit pe 7 august la mânăstirile din Neamț pentru a sărbători ziua Sfintei Teodora. Hramul Bisericii “Sfânta Teodora de la Sihla” a mânăstirii Sihăstria și hramul Mânăstirii Sihla au atras câte 800, respectiv 700 de pelerini veniți spre închinare în locurile în care Sfânta Teodora și trăit ultima parte din viața sa pusnicească. În prima partea a zilei slujba a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei împreună cu un sobor de preoți și diaconi la Mânăstirea Sihăstria, iar în seara zilei de 7 august, conform tradiției IPS Tofan a citit acatistul Sfintei Teodora în peștera cuvioasei.

     Majoritatea credincioșilor care au trecut să se închine la icoana Sfintei Teodora din peștera în care pusnica a viețuit o mare perioadă de timp, s-au rugat pentru sănătatea lor și a familiei, pentru liniște sufletească, spor în case și găsirea sau păstrarea locului de muncă. Printre pelerini, la rând a fost întâlnită și Mihaela Marian, consilier local al orașului Târgu Neamț, care ne-a împărtășit din gândurile cu care a pășit spre locul de închinare: “Am venit să mă rog pentru liniște, pace și sănătate. Văd atâta lume calmă, caldă, venită să se roage și așa mă simt și eu, plină de liniște, de pace sufletească. Chipul Sfintei Teodora din icoană mi se pare trist, singuratic, dar îmi transmite o stare de dragoste, de milă, de înduioșare”.

Sfânta Teodora s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânatori-Neamt, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinți împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești-Focșani, iar soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Așa a binevoit Dumnezeu să-i povățuiască pe amândoi pe calea sfințeniei și a mântuirii.

Năvălind turcii în parțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești. Cuvioasa Teodora s-a retras în munți, împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure în asceză și bucurie de Dumnezeu, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări. După adormirea maicii sale duhovnicești, Cuvioasa Teodora având o descoperire dumnezeiască, a părăsit munții Buzăului, întorcându-se în parțile Neamțului, în pădurile neumblate din jurul Schitului Sihastria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras în pustie, în părțile Schitului Sihla.

Așa a ajuns fericita Teodora viețuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit și de pestera care îi poartă numele până astăzi. Și s-a nevoit acolo Cuvioasa bărbătește vreme de mulți ani, în post și rugăciuni toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli, foame, lipsă, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.

După un timp a răposat duhovnicul Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. I se rupseseră și hainele, iar în loc de hrană mânca macriț, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și a rugăciunii a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, uitată de oameni, dar umbrită de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, așa cum se vede până astăzi.

Ajungând sfânta Teodora aproape de sfârșitul vieții ei pământești, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i rânduiască un preot ca s-o învrednicească de Preasfintele Taine înainte de obstescul sfârșit. Cu rânduiala de sus, a observat egumenul Sihăstriei cum duceau păsările fărâmituri în pustie și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, frații au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au vazut-o cum se ruga, înconjurată de văpaie de foc ceresc. Atunci, înfricosându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina să se acopere și le-a poruncit să aducă un duhovnic, care să o împărtășească cu Cinstitul și Preasfântul Trup și Sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dimineata, frații au adus la peștera pe ieromonahul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine și după ce Fericita Teodora și-a făcut cuvenita spovedanie, a primit Dumnezeieștile Taine și, mulțumind Părintelui Ceresc pentru toate, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântată în peștera în care a viețuit. Și a rămas trupul Sfintei Teodora tăinuit acolo până după 1830, când Domnitorul moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în racla de pret și le-a depus în biserica schitului spre cinstire. După ce Domnitorul a zidit biserica la mosia sa din satul Miclaușeni (Iași), a strămutat sfintele moaște în această ctitorie.

În anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la mânăstirea Pecersca din Kiev și așezate în racla de mult pret, pe care scrie: “Sfânta Teodora din Carpați”.

Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla și faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, o așează în ceata sfinților din cer ca pe o aleasă nevoitoare, pe care a rodit-o Biserica și neamul nostru. 

Viorela Gherasim

Articolul Pelerinaj la mânăstirile Sihla și Sihăstria, de Sfânta Teodora a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.