Poetul lunii mai al Centrului Cultural MAI

Dintre colegii noştri talentaţi, scriitori de opere lirice, vi-l prezentăm astăzi pe Mihai Marius Coșerariu, originar din comuna Tupilați, județul Neamț.
Acesta este absolvent al Şcolii de Agenţi de Poliţie Nicolae Golescu din Slatina, promoția 1996 şi activeză ca polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, Secția 12 Poliție Rurală Bicaz. De asemenea, Mihai Coşerariu este absolvent şi al Școlii Populare de Arte Piatra-Neamț, secția vioară, promoția 1992.
Poetul este Laureat al Festivalului Național al Artiștilor Amatori din cadrul M.A.I., în două ediții: premiul al 2-lea în 2015 și premiul al 2-lea în 2016, Laureat al Galei Ambasadorilor Nemțeni și autor al albumelor muzicale ”Colinde și cântece de iarnă” și ”Dincolo de suflet”.
Mihai Marius Coșerariu are la activ șase volume de poezii publicate:
1.„Să gonești fiara din suflet”- editura „Crigarux” Piatra-Neamț, 2015
2.„Așa sunt eu” – editura „Crigarux” Poiatra-Neamț, 2016
3.„Dincolo de suflet”- editura „Criogarux” Piatra-Neamț, 2016
4.„Amprente lirice”- editura „Cetatea Doamnei” Piatra-Neamț, 2017
5.„Călător prin vis”- editura „Cetatea Doamnei” Piatra-Neamț, 2017
6.„ Credință.Dragoste.Țară”- editura „Suflet Transilvan” Brașov, 2018
Autorul are ca perspective de publicare pentru anul 2019 volumele de poezii „Frânturi de dor” și „ Gânduri”, care vor vedea lumina tiparului cel mai probabil la editura „Crigarux” din Piatra-Neamț. În plus, este președinte fondator al Asociației ”Eu cred”, membru în Cenaclul Literar ”Nichita Stănescu” al M.A.I. din anul 2015 și membru al Societății Scriitorilor din Județul Neamț 2015.

Rugăciune Pentru Țară

Te rog pe tine, Doamne, auzi cum plîng Carpații,
Cum lacrimile-i triste se varsă-n Prutul rece.
Îndură-Te Stăpâne și mîntuiește frații,
Iar granița nedreaptă și tulbure, să sece.

Ascultă glasul mării, ce-și jeluie copiii,
Bugeacul, Bucovina și fiica Basarabă
Și mama care-și plînge și morții, dar și viii
Răpuși de chinuri grele, vînduți la o tarabă.

E dreptul nostru sacru de veacuri, tutelar
Dar am privit cu frică și jind spre Răsărit,
Căci au mușcat dușmanii cu poftă, din hotar,
Ne-au profanat morminte, eroi ne-au pângărit.

Au frînt Moldova-n patru și–n două, Bucovina,
L-au ciopârțit pe Ștefan cel Mare și cel Sfânt
L-au rupt pe Eminescu, ce ne-a purtat Lumina
Și ne-a cântat în versuri, durerea, în cuvânt.

Și dă-ne Doamne forță, curaj și-nțelepciune,
Să ne unim cu frații, plecați în pribegie,
Avem același sânge, suntem o națiune,
Vrem să trăim acasă, în pace pe vecie.

Ascultă Doamne ruga, ce-n vânt se risipește
Și Sfînta Liturghie, care sfințește slova.
Apleacă-te Părinte și peste Prut privește,
S-auzi cum plînge doina română în Moldova.

Ascultă Doamne Sfinte, pădurea seculară
Și Dunărea și Tisa și Nistrul plin de sînge.
Salvează România și n-o lăsa să moară,
Căci Dacia trăiește, nicicând nu se va stinge.

Centrul Cultural al MAI