Proiecte inedite inițiate de Biblioteca Hangu

”Căutătorii de comori” – un proiect inedit, inițiat de Biblioteca Hangu, în anul 2013, presupune scoaterea la lumină a celor mai valoroase obiecte păstrate în lăzile de zestre ale bunicilor și are un loc special în sufletul meu, pentru că am reușit să descopăr lucruri pe cât de interesante, pe atât de minunate despre trecutul locurilor în care m-am născut și de care sunt atât de mândră, dar și proiectul care a reprezentat cea mai mare provocare pentru copiii din Hangu, pentru că urmau să „cotrobăie“, să „scormonească“ să caute și să descopere singuri surse materiale care să le vorbească despre viața și tradițiile acestor locuri, un motiv bine întemeiat pentru a le stârni curiozitatea, pentru a-i motiva și pentru a le insufla atenție, respect și responsabilitate față de tot ceea ce înseamnă istoria acestui ținut.
Copiii au adunat o mulțime de obiecte vechi (oale de lut, ulcioare, opinci, vârtelnițe, icoane, fiare de călcat, spete, scripeți folosiți la războiul de țesut, sucale etc.) și le-au adus, plini de entuziasm și de încântare, la bibliotecă. Cele mai multe obiecte au fost aduse de că elevii Școlii Buhalnița, sub îndrumarea domnului profesor de istorie și director al școlii Ciucanu Gheorghe și a doamnei profesor Iuliana Petroaia.
Alături de aceste obiecte, „căutătorii de comori“ au adus și foarte multe fotografii vechi, unele cu valoare documentară, care se adaugă la colecția de fotografii donate Bibliotecii Hangu de către Fundația Culturală „Gavriil Galinescu“, dar și notițe cu strigături, cântece populare, fragmente din piesele de teatru folcloric („Capra de la Hangu“, „Ursul“, „Bujorul“) și catrene. Cu toate aceste documente, fotografii, pe care le-am scanat, și versuri, pe care le-am digitizat, am completat „E-Arhiva comunității Hangu“, ”E-Arhiva Hangu”, un proiect inițiat de Biblioteca Hangu, în 2012, prin care urmărim realizarea unei arhive electronice, o bază de date cu informații, documente, monografii, hărți, fotografii, etc. care fac referiri la zona noastră, bază de date care poate fi folosită care resursă informațională și poate fi ”răsfoită” mult mai simplu și mai ușor.
La începutul vacanței de vară – 2016, am realizat, asamblând o parte dintre strigăturile și versurile populare adunate de „Căutătorii de comori“, o scenetă plină de umor, ce poartă numele „Bădița sprâncenat de la Hangu“. Sceneta face referire la căsătoria dintre o fată urâtă, dar bogată și un tânăr frumos, dar sărac, care-și plânge amarul și dezamăgirea, unor fete ce merg la horă în Gura Hangului. Episodul este menit să amintească celor mici de frumusețea vremurilor de altădată, așa cum s-a întâmplat și cu o altă poveste pusă în scenă tot de Biblioteca Hangu, numită „Iliuță de la Hangu“ Istorioarele au fost interpretate de niște copii minunați care au învățat, repede și cu mare drag, dulcele nostru grai moldovenesc. Toți „Căutători de comori“ au fost premiați cu cărți donate de Fundația Mereu Aproape, în cadrul Campaniei „Books4Youth“ iar micuții interpreți au fost aplaudați la scenă deschisă de către un grup de oameni în vârstă, care au venit să aniverseze, la Hangu, 50 de ani de la terminarea facultății și care au plâns de emoție…
Nu aș fi reușit să realizez acest proiect fără sprijinul necondiționat al doamnei profesor Iuliana Petroaia, un dascăl remarcabil, sufletist și plin de dăruire, care a decis să desfășoare toate orele de dirigenție la bibliotecă. M-am bucurat și de colaborarea și sprijinul doamnelor învățătoare Manolache Steluța și Munteanu Carmen.
În februarie 2017 am lansat un alt proiect, care face parte integrantă din proiectul ”Hangu – file de istorie”, poartă titlul ”Hangu – lacrimi din adâncuri” și face referire la cea mai tristă pagină din istoria Comunei Hangu, respectiv perioada strămutării. Proiectul se derulează cu sprijinul nemijlocit al doamnei profesor UNGUREANU DUMITRINA AUGUSTINA și urmărește culegerea de date, informații și fotografii grăitoare pentru acea vreme. M-am oprit asupra acestui eveniment pentru că strămutarea a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării comunității noastre – nici o altă localitate din România nu a fost supusă unor transformări atât de profunde, așa cum a suferit comuna Hangu – dar și pentru că despre strămutare s-a scris puțin poate și pentru faptul că atunci, le era interzis oamenilor să vorbească despre bisericile dărâmate, despre oseminte dezgropate și despre drama dezrădăcinării trăită de fiecare în parte.
În proiect sunt implicați membrii Cercului de geografie și istorie ”Gheorghe Iacomi” – elevi ai Școlii Gimnaziale Hangu. O parte dintre elevi au devenit mici reporteri, pentru că au stat de vorbă cu oameni care au trăit acele vremuri triste și i-au înregistrat. Printre reporteri se numără și elevele de liceu Cădere Mihaela, Micu Georgiana și Mitronici Andreea.
Mărturisirile acestor oameni constituie la rândul lor „comori“, nu doar pentru că aduc în prezent momente sui generis din trecut, ci și pentru că simți pasiunea și dăruirea care vibrează în sufletele lor când povestesc despre lucruri frumoase și poți percepe cu ușurință tristețea, durerea și emoțiile care îi copleșesc, atunci când își amintesc despre strămutare… Ei, acești oameni, onești și demni, care nu au lăsat nimic la voia întâmplării, cu sufletul frumos și curat și cu mâinile bătătorite, ei sunt și rămân adevăratele noastre modele de viață.
Împreună cu acești copii am mers, în luna octombrie a.c., să vizităm, și nu oricum, ci îmbrăcați în straie de sărbătoare, Biserica cu hramul ”Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Chirițeni, strămutată din zona Lacului Izvorul Muntelui și declarată monument istoric.
Cu gândul la comuna Hangu înainte de strămutare a avut loc și întâlnirea din vacanța de vară, cu micuții din clasele primare, îmbrăcați în costume populare, cu care am înregistrat scenete pline de umor și cântece, sub titlul ”Amintiri despre Gura Hangului”.
Îmi doresc, din adâncul sufletului, ca toți cei care s-au implica în derularea proiectului ”Hangu – file de istorie”, să înțeleagă importanța cunoașterii istoriei acestui ținut, unde comunitatea își are rădăcinile, de unde își trage seva existențială, conturându-și identitatea, cunoscându-și trecutul, păstrându-și tradițiile și obiceiurile, pentru a-și construi, cu grijă, prezentul și a pune temelie viitorului; Sursa: Pîntea Liliana