Săptămâna Patimilor – pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui

Săptămâna Mare, Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Patimilor (Latină: Hebdomas Sancta sau Hebdomas Maior, „Săptămâna Mare”; Greacă: Ἁγία καὶ Μεγάλη Ἑβδομάς, Hagia kai Megale Hebdomas) în creștinism este ultima săptămână a Postului Mare și săptămâna înainte de Paște.

Aceasta include sărbătorile religioase: Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare.

A nu se confunda cu Săptămâna Luminată, care este prima saptămână de după Postul Paștelui.

În tradiția ortodoxă, Săptămâna Mare începe cu Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinainte de Duminica Floriilor.

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.