Sfântul Spiridon, cunoscut și ca sfântul făcător de minuni

Pe 12 decembrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Spiridon, cunoscut și ca sfântul făcător de minuni.
Persecuții și mărturii ale credinței ortodoxe

În timpul persecuțiilor sub împăratul Maximian (295 d. Hr.), sfântul a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.

Pentru că sfântul călător este totodată și patronul cizmarilor, al cojocarilor și al oierilor, aceștia îl cinstesc cu petreceri și voie bună, însă nu au voie să facă exces de băutură, altfel se spune că acesta se va supăra. Pentru ca familia să fie sănătoasă, iar casa să fie bogată, de ziua sfântului Spiridon nu se fac nici un fel de munci în gospodărie, femeile nu au voie să spele rufe, să coasă, să facă curățenie. De asemenea, bărbaților le este interzis cu desăvârșire să înjuge vitele pentru că altfel este rău de pagubă iar cel care a pus mâna pe jug va fi schimonosit pentru tot restul vieții.

Sărbătoarea se ține și pentru ca oamenii să fie feriți de înec.
Pentru a fi sănătoase și ferite de boli, în aceste zile animalele trebuie să mănânce fân din mâna stăpânilor. Sărbătoarea se ține și pentru că e rău de lovituri și izbituri, înec și pentru cădere din pomi dar și pentru a-i feri pe oameni de fiarele sălbatice în timpul călătoriilor.