Sfântul Ștefan, primul martir al Bisericii

Sfântul Ştefan sau Stephanos, primul diacon şi martir al Bisericii, este prăznuit în 27 decembrie, a treia zi după Naşterea Domnului.
Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostolii din Ierusalim pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Datorită harului și înțelepciunii de care se învrednicise și a semnelor și minunilor cu care își însoțea propovăduirea, a stârnit ura evreilor, care l-au adus la judecată în fața sinedriului, acuzându-l că hulește Legea și pe Moise.

Sfântul Apostol Ștefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos și că El este Mântuitorul cel așteptat și prezis de proroci, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii și lipsa lor de credință.
Fiind condamnat la moarte, Sfântul întâi Mucenic Ștefan a fost scos din cetate și ucis cu pietre, după obiceiul vechilor evrei, devenind astfel primul martir creștin și mărturisitor al lui Hristos.
După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a fost dus înafara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid.
Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.
Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415, iar din anul 560 osemintele sale se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Astăzi, în biserici, se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ştefan.