Un dar cât de mic, aduce o mare bucurie. O familie din Oglinzi are nevoie de ajutor

         Maria și Florin Dadu locuiesc  la marginea satului Oglinzi, din comuna Răucești, pe o bucățică de pământ primit de pomană de la o bătrână cu ceva vreme în urmă, într-o casă încropită de mână celor cei doi soți. Construită din bucăți de lemn, cu o tencuială din lut, acoperită cu placi de azbest și cu o tâmplărie veche refolosită, imaginea casei lor este dezolantă. Pe interior, situația nu este mai roz, oricât de mult ar părea culoarea varului de pe pereți. De cum intri pe ușă, sărăcia te întâmpină. Două paturi, două carpete agățate deasupra lor și un mic dulap pe care stă un televizor stricat, sunt toată mobila primei camere. În cea de-a doua, alte două paturi, o sobă de perete cu plită, placată cu faianță, o măsuță într-un colt plină cu oale și castoane și o altă masă în celălalt colț, pe care este așezată o carcasă a unui televizor cândva funcționabil.

          Familia numeroasă, cu zece copii își duce traiul înghesuită în două camere ce servesc drept dormitor, bucătărie, baie și cameră de zi pentru lecții. Cel mai mare dintre copii are 18 ani, iar cel mai mic nici nu a învățat să vorbească încă. Cinci dintre ei merg la școală, iar de cele necesare pentru orele de curs, oamenii cu suflet mare se îngrijesc în fiecare an. Caiete, pixuri, câte ceva de îmbrăcat și de încălțat… cam strictul necesar, cu alte cuvinte. Chiar și așa, cu toții sunt bucuroși și recunoscători. Firea lor de oameni modești, dar credincioși, le conservă optimismul, fiind convinși că Maica Domnului nu-i lasă la greu și de fiecare dată le trimite ajutor prin chipul binefăcătorilor lor.

          Conștienți de situația dificilă în care se găsesc și de lupta dusă zi de zi pentru procurarea hranei necesară întregii familii, soții Dadu nu fug de muncă.  Indiferent pentru ce treabă sunt chemați de săteni, merg împreună cu gândul că în ziua respectivă au scăpat de o grijă: vor avea ce să pună pe masă copiilor. Cel mai ușor, pe cât se poate spune, le este vara. Muncesc cu ziua la fân, merg la prășit sau la tăiat și așezat lemne, iar spre seară se întorc cu făină, cartofi, ulei, zahăr, în funcție de ce oferă fiecare.  Banii sunt un lucru rar în casa lor, iar puținul care se adună din alocațiile copiilor și un ajutor social de 178 de lei, se împart între plata facturii la energie electrică, medicamente și alte nevoi neprevăzute care nu întârzie să apară.

           Și ca și cum nu ar fi destul de nepăstuiți de soartă, ducându-și traiul de pe o zi pe alta într-o sărăcie lucie, familia este uneori lovită și alte necazuri. Una dintre fetițe, în vîrstă de 10 ani, se află internată la Spitalul Județean, bolnavă de cataractă la ambii ochi și alte afecțiuni grave la inimă și la cap. Din cauza neputinței și a lipsurilor materiale, părinții nu-i pot fi alături mereu și nu au cu ce să o trateze. O altă fetiță mai mică ar fi trebuit să termine anul acesta clasa a II-a, însă din nefericire starea de sănătate afectată în urma unui accident de mașină nu i-a permis să se înscrie la școală. Anul trecut, Ana a fost acroșată de pe marginea drumului de un șofer neatent care circula cu viteză. După incidentul pe care l-a provocat, individul nici nu s-a interesat de starea copilei, iar părinții nu au primit niciun ajutor din partea lui. Astfel, oamenii s-au văzut nevoiți să împrumute bani pentru spitalizarea fetei.

            Spunea cineva odata că vremurile pe care le trăim în societatea de astăzi, au făcut ca bogații să ajungă săraci, iar săracii să moară de foame. Poate că nu trebuie generalizat fenomenul, însă cu siguranță asemenea cazuri sociale sunt foarte multe și din păcate  numărul acestora crește îngrijorător de repede.  Ce putem face noi, ceilalți, care nu am fost atinși de molima sărăciei și a disperării pentru semenii noștri greu încercați în această viața? Răspunsul e că putem face multe și cu puțin. Singura condiție e să vrem. Paradoxal, în timpurile astea de criză de bani, criză de locuri de muncă, mai toți se plîng că n-au… ce? Că n-au timp. Iată deci, oameni buni, făceți-vă timp să întindeți o mână de ajutor și să dăruiți din puținul pe care îl aveți și celor care nu au deloc, însă au timp destul să simtă foamea, frigul, durerea bolii și umilința vieții.

        Persoanele cu suflet bun, care doresc să dăruiască alimente, jucării, îmbrăcăminte, detergenți sau orice altceva, ne pot contacta la adresa redacție [email protected] sau pot lua legătura direct cu familia Dadu la numărul de telefon: 0754-298694.

Viorela Gherasim

Articolul Un dar cât de mic, aduce o mare bucurie. O familie din Oglinzi are nevoie de ajutor a aparut prima data pe Ziar Targu Neamt.