Un suflet pur, un suflet bun, oameni frumoşi…

Un suflet pur, un suflet bun, oameni frumoşi…
Aceste cuvinte caracterizează tinerii din oraşul Bicaz, cartier Dodeni, care nu contenesc în a te uimi cu fiecare ocazie pe care o întâlnesc.
Primul lucru cu care m‑au vrăjit aceşti copii a fost bucuria pe care au arătat‑o atunci când au fost luaţi în braţe şi felicitaţi pentru o notă bună, un gest frumos făcut atunci când nici nu te aşteptai, o lecţie învăţată sau pur şi simplu o revedere.
Aceşti tineri, crescuţi atât de frumos de către părinţi, nu reuşesc să te supere, căci şi atunci când mai greşesc, nu ştiu să ascundă acest lucru, ci cu părere de rău pentru ceea ce au făcut, cu capul lăsat în pământ, neavând curajul să te privească în ochi de ruşine, îţi spun : “ Îmi pare rău, am greşit, dar promit să nu mai repet greşeala!”. Cum să rezişti la astfel de cuvinte? Nu poţi să nu îi ierţi! Şi chiar dacă uneori nu reuşeau să îşi ţină promisiunea, copii fiind, nu uitau să îşi ceară iertare şi să îţi spună că trebuie timp pentru a învăţa ce e bine şi ce e rău.
Oameni inteligenţi şi talentaţi! Am văzut atâtea lucruri frumoase ce au ieşit din mâinile lor firave, lucruri făcute cu drag, implicându‑se în orice activitate cerută fără a se răzvrăti, ba dimpotrivă, acceptând fiecare provocare cu braţele deschise.
Cred cu tărie că mulţi dintre ei vor deveni cineva în viaţă, că o să îi facă pe părinţi să fie şi mai mândri de ei. Pentru ei nu contează că timpul este ireversibil şi implacabil, ci mereu îşi vor aminti de unde au plecat , iar omenia, cinstea şi bunul simţ nu o să dispară , ci o să prindă cu trecerea timpului şi mai mult contur.
Le doresc mult succes în orice încercare, să nu îşi piardă speranţa dacă vreodată vicisitudinile vieţii le vor bate la uşă, ci să fie mereu ambiţioşi aşa cum i‑am cunoscut şi cu zâmbetul pe buze pentru că aşa îmi voi aminti întotdeauna de ei.