Valea Bicazului, locuri minunate ce merită văzute!

Valea Bicazului, locuri minunate ce merită văzute!
Am decis ca uşor, uşor să le vizitez şi eu, că tot e soare şi frumos afară. Ieri v‑am arătat satul Ivaneş din comuna Bicaz‑Chei, azi vă povestesc despre expediţia de pe muntele de unde se poate vedea cu uşurinţă toată zona Văii Bicazului.
Încep prin a vă spune că este nevoie de condiţie fizică, căci am urcat ceva, iar la un moment dat am simţit că picioarele mă lasă şi că este nevoie de „ghid” dacă stai rău cu orientarea şi vrei să mai ajungi acasă. În drum spre vârful muntelui am găsit şi ciupercuţele de ploaie numite de bicăjeni „nicureţi” şi care cresc în aşa numitele „vetre”de un verde mai închis decât restul ierbii şi care au formă de semicerc. Din nicureţi gospodinele fac o ciorbă extraordinară.

Brazii verzi, ciuboţica cucului, floarea paştelui, dar mai ales liniştea şi mirosul curat de pădure sunt de neînlocuit. Trebuie să menţionez faptul că relaxarea oferită de tot ce mă înconjura mi‑a întinerit sufletul, iar mintea de mult timp nu mi‑a mai fost atât de liniştită. Timpul a ţinut cu mine, totul era frumos şi când credeam că nu se poate mai bine de atât, ghiciţi cu cine m‑am întâlnit?!cu prietenul meu cucul care mi‑a oferit un recital de neuitat din vârful unui brad. Şi pentru că nu puteam să nu‑l răsplătesc pentru efortul depus, l‑am filmat, nu de alta, dar vreau să îl fac vedetă, măcar atât.

Punctul culminant mi‑a fost oferit spre finalul expediţiei. Secătuită de puteri şi nerăbdătoare să ajung la destinaţia propusă, întâlnirea cu lupul mi‑a redat puterea, ba chiar şi cheful de fugă. La umbra unui brad, stătea întins un lup destul de măricel, la o privire mai atentă am realizat că era mort. Curiozitatea m‑a împins să mă apropii, dar colţii lui care erau la vedere, deşi era mort, frica şi starea care mi‑a provocat‑o m‑a făcut să zic în gândul meu „gata cu expediţiile,vreau acasă!”

M‑am ambiţionat, totuşi, şi am ajuns în locul de unde am putut vedea Ghermanul, comuna Bicaz‑Chei, biserica de pe Lunca Bicazului, o parte din Dămuc, până şi crucea care stă trufaşă în vârful Ghermanului.
Reveria locurilor:căsuţele unde locuiesc oamenii în timpul verii supraveghindu şi animalele la păşune, florile, liniştea, păsările, până şi animalele sălbatice, cu menţiunea să fie, totuşi „adormite”, toate acestea alcătuiesc magia de la sat, minunăţiile create de Divinitate ce îţi amintesc că viaţa merită trăită şi lumea văzută.