„Cei care își întrebuințează rău timpul, sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui „

Timpul trece! Este replica pe care o rostim mereu, dar oare este chiar așa?
Ne întâlnim cu foști colegi, cu persoane pe care nu le‑am văzut de mult timp și primul enunț pe care îl spunem pe un ton paradoxal este : Doamne, cum mai trece timpul!”
De fapt, cei care trecem prin timp suntem noi, el este mereu aici, mereu același, însă oamenii se nasc, trăiesc, mor, iar alții le iau locul tot în același timp pe care ne zbatem toți să îl învingem.
Nici nu știm ce vrem … uneori spunem că mai vrem timp, că ne stingem prea repede, iar alteori spunem că am vrea să dăm timpul înapoi să mai trăim unele clipe, etape din viață sau poate pentru a schimba unele greșeli făcute în trecut.
Jean de la Bruyere spunea că „cei care își întrebuințează rău timpul, sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui „. Este un adevăr la care mulți oameni ar trebui să reflecteze.
Viața este scurtă, nu timpul, el nu are început, nici sfârșit, el este aici, pe când viața începe la naștere și nu se știe când se sfârșește, de aceea ar trebui să trăim fiecare clipă ca și când ar fi ultima, să nu mai alergăm după unele lucruri materiale, fără a mai pune preț pe sufletele noastre, pe sentimente, pe oamenii dragi din viața noastră.
Dacă vrem să înfruntăm timpul, să îl învingem, nu trebuie decât să‑l acceptăm și să vedem frumusețea dimineții, a cerului cu stele, a iubirii, a familiei și să ne bucurăm de toate acestea cât timp mai avem…

A.B