Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de confidentialitate si protectia datelor. Click aici pentru detalii.
Search
joi 21 martie 2019
  • :
  • :

Tânăr de succes, plecat de pe meleaguri fărcășene

Dorin Dorneanu din comuna Farcașa este o tânără speranță a literaturii românești. Scriitor de poezii și romane, ne‑a impresionat și emoționat atunci când ne‑a povestit ce l‑a împins să își pună pe hârtie gândurile și sentimentele.
Muza acestui tânăr a fost o fată pe care a iubit‑o, dar care a murit și lucrul acesta i‑a stârnit și mai multe sentimente ce trebuiau exprimate într‑un fel.

Mai multe despre viața sa, ne‑a povestit chiar Dorin:

Am terminat Grupul Școlar „Mihail Sadoveanu” din Borca, promoția 2004, de acolo am mers la studii mai departe la Iași, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de geografie, specializarea geografie-limba și literatura engleză.
Din primul an am început să scriu poezii pentru că eram îndrăgostit de o fată de peste Prut, ea studia la Borca, în timp ce eu eram la Iași.
Fata a murit la un an după ce am cunoscut-o, „din această cauză” a și ieșit primul roman și primul volum de poezii.
Am continuat să scriu pentru că mă regăseam în poezie.
Am terminat facultatea și am fost angajat la o agenție de turism din Iași 2 ani de zile, apoi am fost recrutat de către grupul Emirates ( companie aeriană din Emiratele Arabe Unite).
Am fost angajat ca și Travel consultant, am stat pe poziția respectivă 4 ani și am evoluat către SUPERVISOR rezervări, iar din iunie sunt director relații cu clienții pe probleme de corporații.
Ca și cărți scoase, am primul volum de „Poezii-Stihuri„, un roman-„O lumânare creștină într-o lume păgână„, un al doilea volum de poezii- „Poezii„, iar acum mă lupt să tipăresc un nou roman -„Sezonul fluturilor „.

De curând tânărul scriitor a participat la un eveniment cultural, ca invitat special, realizat la Biblioteca „Irineu Cheorbeja” din Farcașa, unde a avut loc o lansare de carte. Momentul a fost organizat de către doamna Furtună Verginia, bibliotecar în comună.
Doamna Furtună lucrase la un volum de monografii de pe Valea Bistriței printre care și despre o mătușă a mamei scriitorului Dorin Dorneanu, care fusese luată prizonieră de război.

M-a rugat și pe mine să fac câteva versuri despre acel moment și au băgat poezia mea în carte„, a menționat domnul Dorneanu :

” Ei numai bici, noi bicele pe spate,
Ei oameni… iar noi oameni fără rost,
Împinși, trudiți cu capete plecate!
Mergeam mânați, flămânzi și doar pe jos,
Ce le făcusem… poate Domnul știe,
Căci noi nu știm, n-om ști… nici n-am știut,
Ei tot călări, iar noi târâți prin glie…
Tu Doamne și voi domni… ce v-am făcut?
Copile cu copii în mâini și-n burtă,
N-am avut pași pe câți ne-au trebuit
Căci ruga ne-a fost searbădă și surdă,
Și nu trecea prin scutul alămit!
În zâmbete, jigniri și prin ocară,
Am ros botfori urmând ca niște slugi
Și când credeam că viața ni-i amară,
Am poposit în lagăr la habsburgi!
Pe când tătuca, frate-n șanț cu rușii,
Zvârlea obuze-n noi ca în dușmani,
Noi ne tăram pitiți în dosul cuștii,
Să umplem puștile la unguri și germani!
Atât de frig era în miez de iarnă
Și-atât de goi de straie… de papuci,
Că ne-ncălzeam cu dragoste de mamă
Suflând în pumni și-n tălpi l-ai noștri prunci!
Mâncam sau nu, nu-mi mai aduc aminte,
Dormeam pe sponci cu capul pe beton
Și mă rugam căci ruga mi-i fierbinte,
Tu Doamne-ajută și mă ține om!
Am stat și-am rezistat fără izbândă
Și cred c-am fost o vreme și păgân,
Dar mor bătrână, dup-o viață blândă
Și-o să mă-ngrop cu neamul meu român.

Ne bucurăm că am avut ocazia să întâlnim un om cu un asemnea potențial, cu realizări mari atât pe plan artistic, cât și profesional și îi urăm să aibă parte de succes și să ajungă să fie cunoscut de o lume întreagă!

ziar piatra neamt