Monumentele istorice din comuna Ceahlău: Durău, Palatul Cnejilor și bisericile de lemn
Mănăstirea Durău, schitul „Sf. Ana”, ruinele Palatului Cnejilor și biserica de lemn din Bistricioara sunt reperele patrimoniului clasat al comunei Ceahlău. Cele 15 poziții ale LMI 2015 includ ansamblurile și componentele lor, înregistrate separat.
Mănăstirea Durău, cod NT-II-a-B-10607, este datată în secolele XVIII–XX. Biserica „Buna Vestire”, cod NT-II-m-B-10607.01, este înscrisă cu anul 1835. Catalogul Monumente Neamț prezintă pictura realizată în 1935–1937 de Nicolae Tonitza și ucenicii săi, o etapă distinctă de construirea bisericii.
În același ansamblu sunt clasate Casa Mitropolitului Veniamin Costachi din 1832, componenta NT-II-m-B-10607.02; Casa Varahil Moraru, secolul XIX, .03; stăreția, secolul XIX, .04; clopotnița de zid, secolul XX, .05; și clopotnița de lemn, 1830–1835, .06. Datările sunt cele ale inventarului din 2015.
Ansamblul schitului „Sf. Ana”, cod NT-II-a-A-10606, are clasare de interes național și datarea în secolele XVIII–XIX. Biserica de lemn „Sf. Ana” este datată în LMI în 1730, cod NT-II-m-A-10606.01, iar turnul-clopotniță la sfârșitul secolului XIX, cod NT-II-m-A-10606.02. Catalogul descrie biserica din bârne, cu plan cruciform și acoperiș de șiță.
Ansamblul fostului schit Hangu, cod NT-II-a-B-10608, este datat în secolele XVII–XIX. Include biserica „Pogorârea Sf. Duh” din 1639, cod NT-II-m-B-10608.01; ruinele Palatului Cnejilor din secolele XVII–XVIII, cod NT-II-m-B-10608.02; și zidul de incintă din 1676, cod NT-II-m-B-10608.03. Catalogul prezintă transformarea vechii incinte monahale într-o reședință boierească fortificată.
La Bistricioara, biserica de lemn „Sf. Voievozi”, cod NT-II-m-B-10592, este datată în inventar în secolul XVIII. Fișa Monumente Neamț precizează anul 1775 și o refacere din 1831 și descrie construcția din bârne de brad pe temelie de piatră.
Cele patru fotografii provin exclusiv din monumenteneamt.ro și ilustrează biserica de la Durău, ruinele Palatului Cnejilor, biserica „Sf. Ana” și biserica din Bistricioara la documentarea catalogului. Sunt aceleași imagini refolosite în colajul de copertă și în articol.
