”Prin spitalele din Neamț” – Accesul în spitale
Modul în care se face accesul în spitalele din Neamț este primul lucru cu care intră în contact un pacient sau un aparținător și, de multe ori, este aspectul definitoriu în ceea ce privește creionarea unui sentiment de încredere sau de nemulțumire legat de unitatea sanitară.
La spitalul din Piatra-Neamț, de cum intri în curtea spitalului, niște oameni foarte inteligenți au gândit o trecere pentru pietoni care să treacă fix prin fața porții. Exact ce nu are nevoie o salvare sau cineva care transportă un om la urgență.
După ce urci dealul, o altă minte sclipitoare a montat o bariera de taxare în rampă, adică cu șanse foarte mari să scapi mașina în spate când iei bonul sau să nu mai pleci de pe loc dacă e gheață sau zapadă.
Costurile de parcare, 3 lei ora. Dacă stai mai multe ore să aștepți la UPU pentru că sunt cazuri mult mai grave ar fi mai ieftin să vii cu taxiul sau cu salvarea decât să parchezi în curtea spitalului.
Intarea în spital se realizează punând mâna pe un fel de clanță de ușă pe care pun mâna o grămadă de alte persoane care au sau nu boli care pot fi transmise prin intermediul acelei clanțe. Semnalizarea pentru a ști unde este secția unde vrei să ajungi lasă foarte mult de dorit, marcajele auto nu prea există, deci dacă nu ești de-al casei ai șanse mari să te cam învârți.
Dacă ai ghinionul să te întâlnești și cu unul dintre paznicii din echipa de comando ce păzește spitalul deja ți-ai stricat ziua de tot.
La spitalul din Roman la 
poartă e un aparat de taxare cu o mulțime de informații și de butoane. Dacă nu știi ce e cu el, ar trebui să stai 5 minute să te lămurești. Deci nimeni nu 
stă să învețe cum se folosește. Bagi banul și primești un sul de bon care poate fi folosit și la un examen oftalmologic că nu înțelegi ce scrie pe el și asta e.
La intrarea de la urgență găsești o ușă care cândva se deschidea probabil automat, sau se trăgea în laterale, greu de spus, deoarece la vizita noastră o parte a ușii era înțepenită cu niște pene din lemn, ca să nu mai spunem că era puțin cam insalubră.
Dacă ai ghinion te mai întâlnești și cu un paznic, agent de securitate sau boschetar, e foarte greu de identificat, deoarece unii dintre ei sunt atât de neîngrijiți de ai impresia că au dormit prin parcarea spitalului în ultimele două săptămâni.
La spitalul din Tîrgu Neamț 
la poartă te așteaptă doi paznici cu pretenții de agenți de securitate, cu pieptul înfoiat de zici că păzesc o bancă de diamante și foarte curioși unde mergi. Dacă ai noroc, nu îți iau bani, dacă ești ghinionist trebuie să plătești o taxa. Dacă vii în afara programului de vizită afișat pe undeva trebuie să dai 2
lei de persoană, indiferent că vii cu mașina, autobuzul sau pe jos.
Desigur că daca nu știi ce e pe la spitalul din Tîrg ești tentat să intri cu mașina în zona de urgențe unde au acces doar salvările și până ce îți explică cineva sau găsești singur drumul pe unde să ajungi cu un pacient la intrarea de pacienți de la urgente deja mai ai două liniuțe la viață.
La spitalul din Bicaz este o 
barieră și un paznic, dar accesul este permis fără probleme gratuit oricui. Dacă ar rezolva și problema ușilor să nu fii nevoit să pui mâna pe aceeași clanță pe care a mai pus mâna și un pacient nevinovat, dar poate cu scabie ar fi ok.
Imediat, la intrarea în spital, e o asistentă care îți vorbește frumos și te ajută cu tot ce poate ea și cu cei permite dotarea umană și tehnică a spitalului.
Pentru comparație, am ales spitalul din Odorheiu Secuiesc,
un oraș de aproximativ 35.000 locuitori din județul vecin, Harghita.
La poarta spitalului este un paznic îngrijit, echipat, care știe română și maghiară, pentru că vorbim de un oraș cu 2,5% români, îți vorbește doar la persoana a treia, îți dă toate indicațiile necesare în română sau maghiară, cum vrei, iar taxa de intrare este 1 leu, indiferent cât stai și e doar pentru mașini, nu și pentru pietoni.
Fiind vorba de un spital destul de mare, la fel ca la Piatra-Neamț, există un circuit pe care îl faci cu mașina ca să ieși pe altă parte, circuit care deși este intuitiv îți este explicat civilizat de paznicul de la poartă.
Din păcate și aici ești nevoit să pui mâna pe ușa de la intrare, dar cel puțin pare curată.
Am putea concluziona că la nivelul spitalelor care primesc urgențe din Neamț accesul lasă încă de dorit.
1. Dacă e sa ne uităm la tarifele practicate pentru parcările la spitalele din județele învecinate, poate nu ar fi rău să ne mai revizuim puțin comportamentul față de cei care vin cu mașina la spital sau cel puțin față de cei care vin pentru urgențe.
2. De asemenea, am putea rezolva si problema ușilor automate, deoarece avem pretenții de județ civilizat și nu vorbim de investiții foarte mari, ci de niște amărâte de uși care acum sunt nu doar metode de acces, ci și vehicule pentru microbi.
3. Nu ar fi rău să înțelegem că la spitalele nemțene nu vin doar oameni care știu pe unde e o secție sau alta, iar semnalizările pentru orientare sunt destul de greoaie, uneori chiar inexistente. O semnalizare mult mai evidentă cel puțin pentru ce înseamnă orientarea spre zona de urgențe, este necesară și face parte din nivelul de civilizație în care dorim să ne înscriem.
4. Poate și la paznici ar trebui umblat putin și să fie puși la intrările în spital cei mai curăței și mai politicoși, restul să păzească perimetrul.
Urmează: ”Prin spitalele din Neamț” – cum ești tratat la urgență
Comentariile sunt închise