” Am scris câteva rânduri spre folosul duhovnicesc sutelor de tineri care au nevoie de îndrumare şi luminarea minţii „

Valentina Vieriu, o tânără din oraşul Bicaz, elevă în clasa a 11‑a la Liceul Teologic Ortodox „Cuvioasa Parascheva” Agapia, transmite tinerilor câteva gânduri menite să îi îndepărteze măcar pentru câteva clipe de calculatoare, telefoane şi să îşi îndrepte atenţia spre lucruri mai importante, spre Dumnezeu şi Biserică.

” Am scris câteva rânduri spre folosul duhovnicesc sutelor de tineri care au nevoie de îndrumare şi luminarea minţii. În fiecare zi ne lăsăm acaparaţi de tehnologie, ne pierdem timpul preţios oferit de Dumnezeu pentru a accesa diferite reţele de socializare care ne îmbolnăvesc sufletul. Trebuie să luptăm împotriva secetei din viaţa noastră, putem cultiva flori prin rugăciune şi gânduri de folos. Timpul este cel mai preţios lucru din viaţa noastră, dar rareori suntem conştienţi de acest lucru. De ce trebuie să irosim acest dar? De ce nu putem să îl folosim pentru curăţirea sufletului şi dobândirea vieţii veşnice?
Aceste întrebări îmi macină mintea şi secătuiesc sufletul de speranţă. Mentalitatea oamenilor s-a uscat datorită uitării de Hristos, dacă ar fi fost posibil, mulţi şi-ar fi dorit să comunice cu Dumnezeu prin mesaje, e-mail-uri, Facebook. Astea sunt metodele ,,cool” din secolul XXI. Rugăciunea este considerată o modalitate învechită de a te apropia de Hristos, de adevărata viaţă duhovnicească, lipsită de întunericul singurătăţii şi a vrăşmaşilor.
Am uitat cum este să fii cu adevărat creştin, am uitat rugăciunea, calea prin care omul deschide uşile raiului şi vede frumuseţea creaţiei în inima pământului. Anii au trecut, iar credinţa a devenit tot mai transparentă, în timp va deveni doar o pânză subţire. Părinţii ar trebui să-şi îndrume copiii spre inima bisericii, spre bolta cerească a faptelor bune, dar puţini se ocupă de viaţa duhovnicească a acestora. De ar fi lumea mai bună şi răutatea ar fi mai puţină. Off! cât de mult ne-am pierdut în mândria faptelor rele…
Tinerii sunt inima bisericii , dar puţini conştientizează acest lucru. Noi suntem biserica, noi înflorim odată cu biserica. Îmi doresc să-mi lumineze Dumnezeu mintea şi să lupt împotriva tehnologiei, a lucrurilor lumeşti şi nefolositoare.
În cele din urmă, să încercăm dragi tineri, să oferim 20 de minute din viaţa noastră cărţilor scrise de Sfinţii Părinţi, să ne rugăm cu inima sinceră şi smerită, să Îl purtăm pe Hristos în sufletul nostru şi oriunde vom păşi, Hristos să fie alături de noi spre luminarea gândurilor.
Am scris aceste rânduri din suflet pentru o schimbare, pentru o lume mai bună, pentru o credinţă mai sinceră, pentru o rugăciune făcută din suflet.
Cu mare dragoste şi osteneală, Valentina Vieriu! Dumnezeu să ne ierte şi să ne dăruiască înţelepciune! „