Strada Barajului din Bicaz

Strada Barajului din Bicaz trimite la construcția care a schimbat dimensiunile și viața localității. Ridicarea barajului Izvorul Muntelui a adus în zonă șantiere, muncitori, locuințe și o industrie organizată în jurul unui proiect energetic de mare amploare.
Lucrările s-au desfășurat în anii 1950, iar inaugurarea oficială a șantierului a avut loc la 2 august 1951. Barajul de beton, înalt de 127 de metri, a oprit apele Bistriței și a permis formarea lacului de acumulare. Umplerea lacului a început în vara anului 1960, iar primul grup al centralei de la Stejaru a fost pus în funcțiune la 1 octombrie, în același an.
Barajul și hidrocentrala sunt două părți ale aceleiași amenajări, aflate în locuri diferite. Apa acumulată este condusă prin tunel către centrala de la Stejaru, unde diferența de nivel este folosită pentru producerea energiei electrice. Construcția vizibilă de la Bicaz nu cuprinde, așadar, întreaga instalație.
În jurul șantierului s-au dezvoltat fabrica de ciment, transportul feroviar și cartierele de locuințe. Bicazul a devenit oraș în 1960. Pentru comunitățile din amonte, apariția lacului a însemnat și strămutarea gospodăriilor din zonele care urmau să fie acoperite de apă. Povestea acestui nume de stradă cuprinde atât construcția tehnică, cât și schimbarea profundă a vieții de pe Valea Bistriței.

