Strada Gării din Bicaz

Strada Gării din Bicaz amintește de momentul în care trenul a ajuns la poalele marelui șantier. Legătura feroviară cu Piatra-Neamț a fost pusă în funcțiune în 1951, într-o perioadă în care construirea amenajării hidroenergetice cerea transporturi tot mai mari de materiale și echipamente.
Extinderea căii ferate a apropiat Bicazul de rețeaua națională și a oferit o cale de acces pentru oamenii veniți să muncească în zonă. În jurul barajului și al fabricii de ciment se forma o comunitate numeroasă, iar transportul trebuia să susțină atât lucrările, cât și viața de zi cu zi a acesteia.
Calea ferată pentru călători și mărfuri trebuie deosebită de liniile industriale către cariere. Zona Bicazului a avut și transporturi feroviare organizate pentru aprovizionarea fabricii de ciment, inclusiv linii cu ecartament îngust. Acestea răspundeau altor nevoi decât legătura dintre oraș și Piatra-Neamț, chiar dacă făceau parte din aceeași dezvoltare industrială.
Povestea gării este, astfel, legată de începutul anilor 1950 și de schimbarea ritmului localității. Numele străzii fixează în geografia orașului un reper al acestei transformări: locul prin care Bicazul a fost conectat, pe șine, cu restul țării.

